De câțiva ani încoace, discuțiile de început de sezon se concentrează pe o singură temă: va fi acesta anul în care se termină povestea Big Four? E lesne de înțeles: toți vor să fie cei care au anticipat primii coborârea printre pământeni a celui mai faimos grup de campioni și rivali din istoria sportului alb. După toate semnele, Marea Schimbare nu se va produce nici în 2015. Și poate că e mai bine așa.
Întâi, să revedem ce înseamnă mai exact Big Four, un termen împrumutat de presa mainstream de tenis cel mai probabil din fotbalul englez, unde careul Manchester – Arsenal – Chelsea – Liverpool a dominat atât sportiv, cât și economic, Premier League. E greu de crezut că sintagma a fost inspirată de una dintre numeroasele alte uzuri ale expresiei, care variază de la principalele puteri semnatare ale Declarației Națiunilor Unite din 1942 și până la grupul celor mai influente patru instituții bancare din lume. Federer, Nadal, Djokovic și Murray n-au semnat nimic împreună, însă puterile lor unite echivalează cu o perioadă fără precedent în istoria modernă a tenisului, incomparabilă cu nicio altă eră. Cifrele sunt înspăimântătoare. Din 2005 și până în prezent, cei patru au câștigat împreună 36 din cele 40 turnee de Grand Slam disputate, 75 din 90 turnee de Masters, 8 din 10 Turnee ale Campionilor și 2 din tot atâtea Turnee Olimpice disputate. Asta înseamnă că un procent de 85 la sută din totalul celor mai relevante competiții pe care le programează tenisul masculin internațional le-a revenit celor patru. Asta, ca să rezumăm într-o singură statistică performanțele lor cumulate, pentru că numai lectura și analiza întregii liste de trofee Big Four ar avea nevoie de propriul proiect special.
Citește analiza completă pe Treizecizero.ro.
