Campioana română de atletism Iolanda Balaș a murit, vineri, la vârsta de 79 de ani, informează Agerpres.
Iolanda Balaș-Soter a fost posesoarea a 2 titluri supreme în sportul olimpic numărul 1, cât şi 14 recorduri mondiale la săritura în înălțime, dintre care 12 consecutive, două titluri de campioană olimpică, trei europene (și o medalie de argint), trei titluri mondiale universitare, nouă titluri balcanice, 19 titluri naționale.
La aceste trofee se adaugă câteva rezultate care nu au putut fi egalate de nimeni în istoria sportului. Astfel, Iolanda Balaș-Soter a deținut simultan recordurile a 100 de arene în întreaga lume, precum și, la un moment dat, primele 64 de performanțe ale probei sale. Ea a obținut cele mai detașate victorii olimpice din istoria probei de săritura în înălțime, 14 cm la Roma și 10 cm la Tokyo față de rezultatul celei de-a doua clasate.
Mai mult, fosta președintă a Federației române de atletism a fost prima atletă din lume care a fost desemnată pentru Hall of Fame, Muzeul gloriilor disciplinei-regină.
Fosta mare atletă Iolanda Balaș-Soter s-a născut la Timișoara, la 12 decembrie 1936. A absolvit Institutul de Educație Fizică și Sport, specializare atletism (1967). A început să practice atletismul la 12 ani, iar în 1951 a stabilit recordul național la săritura în înălțime (1,48 m).
În 1956 a stabilit primul record mondial din carieră (1,75 m), care va fi urmat de alte 13, în numai cinci ani. Recordul său din 1961 de 1,91 m a rămas neegalat timp de zece ani. A cucerit două titluri de campioană olimpică: Roma (1960, cu 1,85 m) și Tokyo (1964, cu 1,90 m), reușind de fiecare dată să-și domine adversarele.
Timp de zece ani a înregistrat 142 de victorii consecutive, performanță înscrisă în Cartea Recordurilor. La Campionatele Europene de atletism de la Stockholm (19-22 aug. 1958), atleta Iolanda Balaș a câștigat prima medalie de aur la săritura în înălțime, aducând primul titlu european în această disciplină sportivă României. În 1962, la Belgrad, a cucerit titlul european, cu 1,83 m.
Ea s-a retras din activitatea competițională în 1967, din cauza unui traumatism la tendonul lui Achile al piciorului de bătaie. După abandonarea activității de performanță a fost antrenoare, profesoară, metodistă la Cabinetul metodic și cercetări științifice la Clubul Steaua.
Din 1988 și până în 2005 a fost președintele Federației Române de Atletism (FRA).
În perioada 1998-2002 a ocupat funcția de vicepreședinte al Comitetului Olimpic Român (COR). Este președinte de onoare al FRA. Stadionul Tineretului din București îi poartă numele.
În 1993, Iolanda Balaș-Soter a înființat Fundația Atletismului Românesc, una dintre primele fundații cu profil de sport, pentru susținerea atletismului românesc și a echipei reprezentative a României. Meritele sportive i-au fost recunoscute, primind în 1958 titlul de Maestru Emerit al Sportului, în 1962, Ordinul Steaua României, Ordinul Meritul Sportiv (1966), Ordinul Național Steaua României în grad de Ofițer (2000).
A fost distinsă cu ”Colanul de Aur”, cea mai înaltă distincție a Comitetului Olimpic și Sportiv Român. În luna octombrie 2009, cu prilejul evenimentului intitulat ”Legendele Stelei” desfășurat la sediul Ministerului Apărării Naționale, Iolanda Balaș s-a aflat printre legendele Stelei care au fost premiate. Regele Mihai I i-a conferit la 13 septembrie 2010, în cadrul unei ceremonii desfășurate la Palatul Elisabeta din București, Decorația regală “Nihil Sine Deo”, pentru merite deosebite aduse sportului românesc.
La 27 noiembrie 2012, la împlinirea a 100 de ani de existență Federația Internațională de Atletism și-a premiat eroii de ieri și de azi. Cu acest prilej a fost inaugurat Hall of Fame-ul atletismului mondial, printre cele 13 legende alese numărîndu-se și Iolanda Balaș-Soter.
A scris lucrări metodice consacrate sportului de înaltă performanță. Autoare a lucrării “Studiu și istoric al pregătirii sportivilor de înaltă performanță la altitudine” (1988).
