Constănţencele Andreea Timofei şi Andreea Lefcenco au ratat calificarea în finalele de la 400 metri garduri şi triplusalt, iar analiza la rece a evoluţiei lor lasă loc de interpretări.
România nu a strălucit la Campionatul Mondial de juniori de la Eugene, dar comparând performanţele şi investiţiile, s-a comportat onorabil. Printre cei 17 sportivi, în delegaţia care a mers în Oregon s-au aflat şi două atlete constănţene, Andreea Timofei şi Andreea Lefcenco, ambele plecate în SUA cu mari speranţe, şi revenite acasă fără să fi impresionat. Presiunea concursului, ecartul mare faţă de atletele din America de Nord şi Caraibe, şi poate chiar o uşoară doză de neîncredere au dus la eliminări premature, iar acum tristeţea a luat locul bucuriei calificării.
“Plângem, ce să facem”, a glumit Niculina Chiricuţă când a început analiza evoluţiei Andreei Timofei. Sprintera constănţeană a mers doar la proba de 400 metri garduri, acolo unde a ratat ieşirea din serii după un start prost şi o continuare de coşmar, forcingul din final aducându-i doar penultimul loc, departe însă de aşteptări. Vizibil nemulţumită de rezultat, antrenoarea speră ca Andreea să se revanşeze, anul viitor, la Europene, mai ales că va reveni la proba ei favorită, 400 metri plat.
“A fost o cursă slabă, probabil fără comentarii. I-a fost frică de garduri, chiar dacă nu recunoaşte, iar ritmul cursei a fost extraordinar. Din păcate a păcătuit la start şi asta a costat-o, dar este tânără şi poate reveni în forţă. Nu sunt supărată pe ea pentru că este primul său concurs major la care merge şi nu am de ce să o critic”, ne-a declarat antrenoarea. Aceasta a pus eşecul pe seama emoţiilor, dar şi a unei alegeri greşite a FRA.
“Fără să fie considerată ca scuză, trebuie să evidenţiez un lucru. Andreea nu a mai alergat 400 metri garduri din momentul în care a făcut baremul, iar la restul concursurilor a mers la 400 metri plat pentru că aveam nevoie de un 4.25 ca să calificăm ştafeta. Am cerut ca ea să fie măcar lăsată să ia startul la această probă, însă nimeni nu m-a ascultat. Drept consecinţă, la anul va alerga 400 şi 800 metri, pentru că îşi risipeşte talentul nativ la o probă în care ai nevoie şi de puţină nebunie s-o duci la capăt”, a completat Niculina Chiricuţă.
Motive tehnice
Explicaţiile sportivei au fost pur tehnice, ea acuzând lipsa unui teren adecvat pentru încălzire, dar şi presiunea concursului, evoluţia fiind totuşi scuzabilă în condiţiile primei ieşiri majore din carieră. Ca o consecinţă a timpului slab, “Andreea nu va avea decât 2-3 săptămâni de vacanţă şi apoi va reveni la lucru. Avem un an greu înainte şi trebuie să urcăm unde cred eu că putem”, aşa cum spune antrenoarea.
Cecilia Gevat, antrenoarea Andreei Lefcenco, s-a dovedit la fel de volubilă când a venit vorba de analiza evoluţiei elevei sale. În condiţiile crizei majore din sport, însăşi calificarea la acest Campionat Mondial este o performanţă remarcabilă, dar doamna antrenor a admis că şi generaţia este una în real regres faţă de cea de acum patru ani.
“Eu cred sincer că Andreea a dat tot ce a putut şi atât a putut în acea zi. A fost o presiune imensă şi un concurs de o duritate rară. Gândiţi-vă că s-a câştigat cu 14.44 metri în condiţiile în care sâmbătă, Cristina Bujin a devenit campioană balcanică de seniori cu 14.14. Andreea a avut problemele ei înainte de Campionat, a argumentat într-un anumit mod ratarea de la încercarea a treia, dar una peste alta a fost un concurs care se putea termina şi mai bine, dar şi mai rău (Lefcenco a ratat finala pentru 4 centimetri – n.r.). O ştiu pe doamna care a supervizat-o, este o profesionistă desăvârşită şi ştiu ce indicaţii putea să-i dea, deci adevărul este undeva la mijloc. Ca întotdeauna. Nu este însă de condamnat ratarea ei, ci, la fel ca în cazul Andreei de la 400 metri garduri (Timofei – n.r.) de felicitat pentru ce au realizat”, ne-a spus antrenoarea.
COMPARAȚIE. Timpi mai buni în trecut
Trecând peste performanţa de excepţie realizată prin calificarea la CM, evoluţia celor două constănţene poate fi considerată nesatisfăcătoare comparând cu precedentele campionate. Atunci au fost două locuri 4 la cele două probe, cu rezultate mult superioare unui 13.11 şi unui 1.02.20, dar “generaţiile s-au schimbat, s-au modernizat şi, în acelaşi timp, au scăzut ca performanţe. Nu mai merg metodele din trecut şi trebuie să ne adaptăm şi noi modelelor actuale, inclusiv sportivilor, pentru a obţine, din nou, rezultatele din trecut”, a concluzionat Cecilia Gevat.
