Mult mai energică, mai încrezătoare, mai agresivă, Simona a intrat în meciul cu Zahlavova Strycova schimbată în bine față de ultimele două turnee.
Atitudinea a fost mai aproape de cea cu care ne obișnuise, jocul a crescut, dar cel mai important e că a mai dispărut din apăsarea cu care Simona s-a afișat la Wuhan, dar mai ales la New York. De altfel, primul set a fost poate cel mai bun și cel mai curat al Simonei de la Wimbledon încoace. După ce a pierdut primul game, numărul 2 mondial a trecut rapid la o altă viteză, ritm pe care Strycova nu l-a putut susține. Simona a regăsit adâncimea loviturilor care i-a lipsit în ultima perioadă, la fel ca și unghiurile cu care obișnuiește să-și desfacă terenul și cu ajutorul cărora își pregătește loviturile direct câștigătoare. Mult mai răbdătoare, Halep a împuținat dramatic erorile neforțate, iar în puținele schimburi în care a fost dominată s-a apărat perfect, ceea ce a scumpit teribil punctele pentru cehoaică.
Dar cel mai elocvent moment al serii a venit în game-ul de la 4-4 în setul doi, un game oglindă al bunelor și relelor Simonei, în varianta ei de toamnă. Similar cu episodul din setul inaugural, Simona a început game-ul ratând un drive volley într-un punct controlat cap-coadă, la care Zahlavova s-a apărat disperată. A insistat, atacând perfect cu același procedeu, dar încăpățânarea și defensiva excelentă a cehoaicei, combinate cu nehotărârea și unele alegeri neinspirate ale Simonei, au produs o minge de break, a cărei poveste mi se pare cel mai interesant moment al întregului meci, pentru că setul putea să-i scape Simonei foarte ușor printre degete chiar acolo.
