Andrei Cojocaru a stabilit un record la finalul lunii mai, dar nimeni nu s-a gândit să verifice timpii şi performanţa, iar rămas neomologată.
Pe un soare năucitor, câţiva puşti se antrenează de zor pe stadionul Farul. Pista de atletism este singurul loc folosit cu spor din vechea arenă, pentru că fotbalul agonizează de prea mulţi ani şi nici nu are speranţe să iasă la lumină. Pe tartanul albastru, un sportiv iese în evidenţă imediat, prin înălţime şi viteză, iar fluierul antrenoarei îl ţine din scurt.
Este Andrei Cojocaru, cel mai nou recordman naţional al României la 400 metri garduri, puştiul de la Farul care are, spun cunoscătorii, un viitor strălucit. Ca argument este chiar prezenţa lui pe pistă, deşi trebuia să fie în vacanţă, ambiţia de a mai bate un record pe 2 august “mâncându-i” practic trei săptămâni din “vară, plajă, prieteni”.
“Noi ne-am îndeplinit deja obiectivele prin ce am realizat la ultimul campionat la care am luat parte, dar el nu a vrut să stea în vacanţă. Vrea să mai bată un record, chiar dacă în opinia mea este ceva ce nu era necesar. E interesant că stabilise unul şi la concursul anterior, dar când ne-am dat seama trecuse deja posibilitatea de a efectua control anti-doping şi acesta n-a mai fost omologat”, ne-a spus Eveline Lisenco.
Aceasta îşi aminteşte şi de momentul în care l-a descoperit pe Andrei, dar şi progresul pe care acesta l-a realizat în ultimii ani, unul excepţional.
“Păi, l-am selecţionat la o Cupă 1 iunie, competiţie care a adus mulţi copii la atletism. Întâi a făcut triatlon, apoi a trebuit să se specializeze pe un stil şi am ales distanţele de 200 şi 400 metri. Viitorul lui este însă la 400 metri garduri. E înalt (1,87 metri), are fuleu, şi dacă mai învaţă tehnică va deveni imbatabil. Dacă m-a surprins că a făcut record? Clar da. Anul trecut a terminat pe trei cu aceiaşi adversari pe care i-a zdrobit în finală. Şi când mă gândesc că prima parte a cursei a fost execrabilă, poate mult mai mult decât ce a realizat acum”, a completat antrenorul.
Pentru Andrei, lucrurile sunt simple. Balcaniada şi FOTE sau Campionat Mondial de juniori II la anul, Campionat European în 2016 şi… Jocuri Olimpice, cel mai probabil în 2020.
Nu ia vacanță
“Vreau să ajung sus pentru că altfel nu aş mai fi făcut atletism. Simt că mai pot şi din acest motiv nici n-am intrat în vacanţă. Fac cu o plăcere deosebită acest sport şi, atât timp cât o să-mi placă, o să am rezultate şi o să-mi fac familia şi profesorii mândri de mine. La anul trebuie să iau medalie la Balcaniadă şi să mă calific la FOTE sau la Mondial. Le-aş fi vrut pe ambele, dar au loc în acelaşi timp. Măcar să-mi fac eu baremul şi să am de unde alege”, a explicat sportivul. Despre cursa de record, Andrei recunoaşte că “nu a fost ce trebuia să fie. Startul a fost jalnic, iar primul gard o aventură, dar la final a ieşit bine”.
57,62 a fost timpul înregistrat de către Andrei în cursa de record
