O echipă internațională de cercetători a reușit mumificarea unui picior uman, cu ajutorul metodei folosite de vechii egipteni, conform unui material publicat în ultimul număr al revistei The Anatomical Record, informează Agerpres.
Astfel, cercetătorii au plasat piciorul uman într-o soluție salină și au măsurat evoluția procesului de conservare folosind metode imagistice de ultimă generație.
“Ne-am dorit să oferim o metodologie bazată pe experiment” pentru a înțelege mai bine cum practicau vechii egipteni mumificarea, a susținut unul dintre oamenii de știință implicați în acest proiect, Christina Papageorgopoulou de la Universitatea greacă Democritus.
Majoritatea informațiilor cu privire la practica egipteană a mumificării provine de la istoricul elen Herodot, care a trăit în secolul V î.Hr..
În primă instanță, îmbălsămătorii îndepărtau organele din corp, apoi, sterilizau cutia toracică și cavitatea abdominală. În final, îmbălsămătorii introduceau corpul într-un lichid salin ce conținea natron care elimina fluidele din organism, stopând procesul de descompunere. Ultima etapă cuprindea înfășurarea corpului în fâșii de pânză de in.
De-a lungul timpului, oamenii de știință au încercat să folosească această tehnică pentru a mumifica organe umane sau cadavre de animale și au existat chiar și câteva încercări de a mumifica un corp uman complet, dar procesul respectiv nu a fost studiat niciodată cu ajutorul tehnologiilor de ultimă generație.
În acest nou studiu, Christina Papageorgopoulou și colegii ei au folosit metoda egipteană pentru a mumifica piciorul unui cadavru de femeie ce a fost donat Universității din Zurich (Elveția), unde s-a desfășurat experimentul. “Dacă am fi folosit întregul cadavru ar fi trebuit să-l tăiem și să-i scoatem intestinele și celelalte organe”, a explicat Papageorgopoulou pentru Live Science.
În cadrul experimentului, pentru comparație, ei au încercat să mumifice celălalt picior pe cale naturală, folosind căldură uscată, dar încercarea nu a reușit și a fost oprită după o săptămână.
Cercetătorii au prelevat mostre de țesut la fiecare două sau trei zile și le-au examinat la microscop și prin radiografiere. De asemenea, ei au realizat și analize ale materialului ADN al membrului în curs de mumificare.
În mare parte experimentul poate fi considerat un succes: piciorul s-a mumificat dar întregul proces a durat aproape 7 luni (208 zile), față de cele aproximativ 60 de zile de care aveau nevoie vechii egipteni pentru a mumifica un cadavru, conform însemnărilor rămase de la Herodot (există și alte relatări din acea perioadă care indică un interval de timp chiar și mai mic necesar pentru mumificare).
“Nu am reușit să fim la fel de rapizi ca vechii egipteni”, a comentat Christina Papageorgopoulou, adăugând că această diferență de timp ar putea fi legată de condițiile în care s-a derulat experimentul — aerul mai rece și mai umed din incinta laboratorului decât în mediul arid în care vechii egipteni practicau îmbălsămarea.
Soluția salină folosită în mumificare a fost foarte eficientă în a îndepărta apa din țesuturi, prevenind astfel instalarea bacteriilor și ciupercilor cu rol în descompunere. Analizele derulate sub microscop au dezvăluit o bună conservare a pielii și a țesutului muscular.
Rezultatele demonstrează cât de eficientă era metoda egipteană de îmbălsămare și a oferit o imagine de ansamblu asupra întregului proces. “Este vorba despre un studiu care documentează în detaliu felul în care vechii egipteni practicau mumificarea”, a concluzionat ea.
Conform concluziilor acestui studiu, temperatura mediului ambient, aciditatea și umiditatea reprezintă niște factori cheie care pot accelera sau încetini procesul de mumificare. Experimentul a demonstrat și faptul că îndepărtarea apei din țesuturi cu ajutorul sărurilor împiedică degradarea țesuturilor, conservând foarte bine atât pielea cât și țesutul muscular.
