Câmpul magnetic al Căii Lactee a fost prezentat pentru prima dată prin intermediul unei hărți ce conține o serie de imagini "hipnotice" alcătuite de oamenii de ştiinţă de la Agenţia Spaţială Europeană (ESA).
Potrivit Mediafax, aceste imagini, care, potrivit cercetătorilor de la ESA, ar putea să rivalizeze cu unele dintre tablourile spectaculoase pictate de Vincent van Gogh, sunt primele din lume care dezvăluie forma câmpului magnetic care înconjoară galaxia noastră.
Oamenii de ştiinţă speră că noua hartă ar putea să îi ajute să înţeleagă mai bine felul în care arăta Universul la scurt timp după Big Bang.
Pentru a crea aceste imagini spectaculoase, telescopul spaţial Planck a monitorizat cerul timp de peste 1.500 de zile, urmărind direcţiile în care se îndreptau razele luminoase din Calea Lactee.
Deşi oamenii de ştiinţă nu pot să vadă câmpurile magnetice în mod direct, ei pot să "vizualizeze" felul în care acestea modifică razele luminoase reflectate de micile particule de praf cosmic aflate în galaxie.
Unele dintre acestea, prin fenomenul denumit "polarizare", conţin numeroase informaţii despre traiectoriile razelor luminoase, iar aceste informaţii pot fi interpretate de astronomi.
De obicei, aceste câmpuri pot să vibreze în toate direcţiile. Totuşi, dacă ele vibrează doar în anumite direcţii, astronomii spun că lumina este "polarizată".
Prin măsurarea polarizării unei raze luminoase, astronomii pot să studieze procesele fizice care produc polarizarea, inclusiv magnetismul.
Dacă particulele de praf nu sunt simetrice, cea mai mare parte din acea lumină vibrează în paralel cu cea mai lungă dintre axele particulei, producând o lumină polarizată.
Dacă orientările întregului nor de praf cosmic sunt aleatorii, nicio polarizare netă nu va fi detectată, mai scrie Mediafax.
Chiar dacă acele particule infime de praf cosmic sunt foarte reci, ele emit totuşi lumină, dar pe lungimi de undă extreme – dincolo de microundele în infraroşu de la capătul spectrului.
Particulele de praf cosmic se învârt aproape întotdeauna cu viteze mari, de câteva zeci de milioane de ori pe secundă, în urma coliziunii lor cu fotonii şi atomii care călătoresc cu viteze mari prin spaţiu.
Apoi, întrucât norii interstelari din Calea Lactee sunt pătrunşi de câmpurile magnetice, particulele de praf care se învârt în jurul propriilor axe se aliniază în direcţia câmpului magnetic respectiv.
