Într-o peșteră din localitatea slovenă Postojna, o nouă generație de „dragoni“ ar putea lua naștere în captivitate. Ciudata creatură, despre care specialiștii afirmă că a fost descoperită numai în peșterile din Europa, este de fapt olmul, o salamandră cu un corp sinuos, picioare scurte și guler dantelat, care respiră, se hrănește și trăiește exclusiv sub apă, spre deosebire de celelalte specii de amfibieni.
Un grup de biologi sloveni a reprodus într-un acvariu special mediul natural al acestui animal ciudat, iar acum o femelă are deja trei ouă care ar putea duce la prima naștere în captivitate. Aspectul bizar al olmului i-a determinat pe oamenii secolului al XV-lea să creadă că animalul nu este altceva decât un pui de dragon. Deși nu scuipă flăcări exact ca un dragon, olmul deține câteva însușiri pe care le-a avut și creatura mitologică. Trăiește până la 100 de ani și poate să supraviețuiască fără hrană aproape un deceniu, fiind un temut prădător.
În ciuda faptului că este o un animal complet orb, olmul vânează cu ajutorul altor simțuri (miros, auz), dar poate detecta cu o acuitate rară câmpurile electrice și magnetice. Femelele de olm se reproduc o dată la șase ani și trebuie să împlinească 15 ani până când ating maturitatea sexuală. Sašo Weldt și Primož Gnezda, cei doi cercetători care conduc acest proiect, afirmă ca au dansat în jurul acvariului atunci când femela a dat naștere celor trei ouă. Cei doi afirmă că această salamandră aprinde imaginația copiilor, nefiind de mirare asemănarea cu dragonii.
Fascinația pentru animale preistorice, creaturi legendare, mistice sau învăluite în mister, o regăsim în legende, lucrări religioase sau folclor. În Bestiarul Medieval avem nenumărate exemple de creaturi legendare. Cele mai multe au puteri supranaturale, bune sau rele. Unele sunt integrate ca simboluri în decorațiuni arhitecturale, în heraldică și, de obicei, sunt însoțite de semnificații precum putere, protecție sau vicii. Dragonii, de pildă, sunt creaturi mitice reprezentate în majoritatea culturilor drept o combinație dintre mai multe reptile (șarpe, varan etc.) cu calități magice și spirituale. În China, dragonii sunt creaturi benevolente și spirituale, reprezentate ca forțe primare ale universului și naturii. În culturile europene, cele din Asia Minor și cea persană, dragonii sunt mai degrabă asociați cu forțele răului, în opoziție cu umanitatea. Una din puținele excepții o reprezintă dragonul Ouroborus, cel care își înghite propria coadă, simbol al ciclicității naturii și al eternității. Indiferent ce simbolizează, dragonii, a căror însușire clasică este că scuipă flăcări, sunt deplin intergați cultural din cele mai vechi timpuri, ca simbol de putere, și până în ziua de azi, dacă vorbim de povești, filme sau jocuri video.
Creaturi mitice, inspirate de animale reale
Multe creaturi monstruoase din diverse culturi își au originea în animale cât se poate de reale. Krakenul din mitologia scandinavă, monstrul marin misterios cu tentacule, capabil să rupă o corabie în două și să o scufunde, care a fost protagonist în benzi desenate, dar și în filme („Clash of the Titans“, din 1981 sau mai recentul „Pirații din Caraibe: Cufărul omului mort“, din 2006) ar fi de fap calamarul uriaș, un nevertebrat care poate ajunge la 20 de metri lungime și o tonă greutate. Legenda Krakenului, care există de peste 2000 de ani, a devenit cunoscută datorită povestirilor spuse de marinarii care l-ar fi întâlnit. Misterul din jurul acestui nevertebrat, al doilea ca mărime din lume, persistă până în ziua de azi, fiiind puțin studiat de către oamenii de știință.
Celebrul Chupacabra din America de Sud, atestat prima oară în Puerto Rico în 1995, un fel de vampir prădător care face ravagii în turmele de capre, ale cărui descrieri variază de fiecare dată, este cea mai notabilă intrare în panoplia bestiilor misterioase din care mai fac parte Bigfoot și monstrul din Loch Ness.
Deși teoriile despre Chupacabra sunt multe, unii spun că ar fi fost creat în urma unui experiment al guvernului american, alții susțin că ar fi o ființă extraterestră, oamenii de știință afirmă că animalul este de fapt câine sau coiot (chiar și ratonul este suspectat pentru această deghizare) care și-a pierdut blana și a căpătat o înfățișare înspăimântătoare datorită unor paraziți. Indiferent care ar fi adevărul, în mod cert Chupacabra a devenit un animal tot mai studiat în criptozoologie, o pseudoștiință care se ocupă cu descoperirea speciilor de animale dispărute. Revenind la mitologia greacă, sirena era descrisă drept un hibrid jumătate femeie, jumătate pește (deși inițial fusese pasăre), despre care se spune că avea puteri nefaste asupra marinarilor din perioada antică, care erau ademeniți în locuri periculoase unde adesea își găseau moartea. Totuși, cercetătorii susțin că sirena ar fi fost inspirată de vacile de mare (dugong), un mamifer ierbivor care poate ajunge la 200 de kilograme și care, din păcate, este pe cale de dispariție datorită schimbărilor climatice.
Leviatanul, monstrul marin din Vechiul Testament
O altă creatură mitică, de data aceasta menționată în Vechiul Testament și în Talmud, leviatanul este uneori asociat cu puterea și creativitatea divină, iar alteori cu o bestie demonică. Cert este că leviatanul a fost reprezentat drept un monstru marin, a cărui descriere variază în funcție de sursa culturală. Uneori are corp de balenă cu nervuri, aripi și gheare, care, la fel ca dragonul, expiră flăcări. Alteori are un trunchi mai zvelt, ca de șarpe. Referințele biblice ale leviatanului, care apar prima oară în Cartea lui Iov, se pare că ar fi apărut într-un ciclu de imnuri canaanite mai vechi, care evocă o confruntare epică dintre Hadad (Baal) și un monstru cu șapte capete numit Lotan și implică creația prin ucidere. Referințele biblice sunt similare cu cele din opera Enuma Elish, din cultura babiloniană, în care zeul furtunii Marduk își ucide mama, Tiamat, un monstru marin, totodată zeița haosului, din al cărei corp creează cerul și pământul.
Omul superior
Inorogul lui Dimitrie Cantemir
O altă creatură legendară este inorogul (unicorn sau licornă), un cal alb cu un singur corn în frunte cu puteri magice, care simbolizează puritatea și frumusețea atât în cultura europeană, cât și în cea asiatică, deși reprezentările sunt puțin diferite. Inorogul apare și în opera lui Dimitrie Cantemir, „Istoria ieroglifică“, unde simbolizează omul superior, neînțeles de societate. Multe dintre creaturile mitice sunt compuse din două sau mai multe animale, sau chiar din om și animal, cum este centaurul (om și cal) sau minotaurul (om și taur). Himera, de pildă, este un monstru hibrid din mitologia greacă, ce a fost descris prima oară în Iliada lui Homer. Reprezentat drept un monstru cu cap de leu, corp de capră și coadă de șarpe, folosit în cultura de azi în jocurile video pe post de obstacol greu de trecut, este în mitologie o creatură concepută de zei, care scuipă foc și posedă însușiri fizice și simbolice neobișnuite, dar extrase din animalele care o compun.
Harpiile, monștri cu cap de om și corp de pasăre de pradă, trimise de Zeus să pedepsească, sunt folosite și în arta plastică din perioada Renașterii sau în literatură (William Shakespeare, Dante). Pegasus, armăsarul înaripat își are și el originea în mitologia greacă și este simbol al vitezei, puterii și inspirației artistice. Spre deosebire de alte creaturi mitice, Pegasus nu se bazează pe animale reale care au existat vreodată și au fost greșit înțelese, ci este o creație pur ficțională. La fel ca și alte figuri din cultura greacă, Pegasus este și o constelație, dar la fel de bine este obiectivizat și ca element în arhitectură și heraldică.
