Suricata a fost demascată de oamenii de ştiinţă care au descoperit că este cel mai „criminal” mamifer cunoscut. Cercetătorii au alcătuit o listă cu peste 1.000 de mamifere, criteriul fiind rata mortalităţii cauzată de membrii propriei specii, scrie The Independent.
Suricata are rata cea mai ridicată – 19,4% dintre decese sunt rezultatele atacului unei alte suricate, reiese din raportul publicat de specialişti în revista „Nature”.
Aceste carnivore, care trăiesc în cete de până la 50 de animale, în special în deşerturile Kalahari şi Namib din Africa de Sud, sunt cunoscute, în special, pentru pruncucidere.
Următoarele pe lista ucigaşelor sunt maimuţele Shmidt, din specia Guenon, în cazul cărora 18,2% dintre decese sunt provocate de suratele lor. Pe locul trei în acest top al instinctelor criminale este leumurul roşu, cu o rată de 16,7%.
În top 10 mai sunt leul de mare din Noua Zeelandă, cu 15.3%, marmota cu coadă lungă – 14,5%, leul – 13,3%, mangusta dungată – 13%, lupul cenuşiu – 12,8%, babuinul Chacma – 12,3%. Pe locul 10 se află două specii, cu aceeaşi rată de mortalitate cauzată de rude – 12%: propithecus diadema şi şinşila cu coadă lungă.
Cercetătorii au făcut şi unele descoperiri la care nu se aşteptau, cum ar fi faptul că veveriţele de pământ din California se ucid mai mult între ele decât jaguarii sau pumele.
Conducătorul acestor studii, dr. Jose Maria Gomez, de la Universitatea Granada din Spania, spune că este surprinzător că un animal atât de mic şi drăguţ, cum sunt suricatele, marmotele sau veveriţele de pământ, se ucid atât de mult între ele.
Scopul acestui studiu era, de fapt, să ajute oamenii de ştiinţă să estimeze rata de ucidere intenţionată între oameni la momentul evoluţiei primare a lui Homo Sapiens. Au ajuns la concluzia că această rată ar fi fost în jurul a doi la sută, adică de şase ori mai mare decât media printre animale, care se situa la 0,3%.
Multe primate au un nivel ridicat de agresiune între membrii aceleiaşi rase şi de infanticid, explică savanţii. Carnivorele sociale ucid, uneori, membrii altui grup sau omoară puii. Chiar şi mamiferele care par cele mai paşnice, cum sunt hamsterii sau caiii, îşi omoară uneori semenii.
Se pare că primatele au o înclinaţie mai mare spre violenţă, însuşire asociată cu traiul în grupuri sociale şi păstrarea teritoriului.
Dar există şi animale care nu se ucid deloc între ele. Spre exemplu, din 10.000 de morţi de zebre cercetate, nici măcar una singură nu a fost provocată de o altă zebră.
