O echipă de cercetători a descoperit în Kenya mai multe schelete care poartă urme de răni mortale, sugerând un “masacru în masă” acum 10.000 de ani, când omul preistoric nu era încă sedentar, relatează AFP, citată de Agerpres.
“Aceste rămăşiţe umane dovedesc uciderea intenţionată a unui mic grup de persoane în căutare de hrană. Ele aduc singura dovadă a unui eveniment sângeros în rândul vânătorilor-culegători din preistorie”, arată oamenii de ştiinţă într-un studiu apărut miercuri în revista britanică Nature.
“Nici în vis nu mi-am imaginat că vom găsi rămăşiţe de la cel mai vechi masacru înregistrat în istorie” la vânătorii-culegători, afirmă Marta Mirazon Lahr, antropolog la Universitatea din Cambridge (Marea Britanie), care a condus săpăturile arheologice.
Echipa a descoperit rămăşiţele a cel puţin 27 de persoane – bărbaţi, femei şi copii – pe situl semideşertic Nataruk, în apropierea lacului Turkana din valea Riftului. În urmă cu 10.000 de ani, această zonă situată la marginea unei întinderi de apă, avea o faună abundentă, care atrăgea vânătorii-culegători în căutare de hrană. O parte din rămăşiţele umane, care au între 9.500 şi 10.500 de ani, erau împrăştiate pe acest sit.
Arheologii şi antropologii au mai dezgropat 12 schelete, mai mult sau mai puţin intacte, dintre care 10 prezintă leziuni traumatice mortale. “Patru dintre ele au răni care par a fi fost provocate de săgeţi”, arată Lahr într-un videoclip difuzat de Nature. Alte patru schelete au urme de lovituri craniene – unul are chiar o lamă de obsidian rămasă în cap. Această rocă vulcanică era utilizată la confecţionarea de arme şi unelte de tăiere în epoca preistorică.
Alte schelete prezintă fracturi la picioare, mâini, coaste, tot atâtea elemente care indică răni de război.
“Am găsit şi o femeie în poziţia stând, cu mâinile încrucişate între membrele inferioare, cu picioarele tot încrucişate. Ne putem gândi că era legată când a murit. Era însărcinată”, spune antropologul. În cavitatea abdominală a scheletului s-au găsit rămăşiţele unui fetus între şase şi nouă luni.
“Eu cred că este vorba despre o comunitate mică de oameni, în căutare de hrană, care a fost atacată pe neaşteptate”, afirmă dna Lahr. Osemintele din Nataruk “sunt dovada că a existat un conflict între două grupuri de oameni, înainte ca acestea să devină sedentare şi să existe sate şi cimitire. Este un lucru unic”, adaugă ea.
Originile războiului continuă să fie un subiect de dezbatere între oamenii de ştiinţă, în lipsa unor elemente tangibile asupra relaţiilor între diferite grupuri umane în trecutul îndepărtat. Cazuri foarte vechi de violenţă brutală fuseseră deja puse în evidenţă, dar nu se ştia dacă incidentele se petrecuseră între doi indivizi sau implicau mai multe persoane, menţionează cercetătoarea.
