Consumul de carne crudă a determinat la strămoşii omului contemporani importante schimbări morfologice ale feţei, cheia îmbunătăţirii vorbirii, se arată într-un studiu apărut miercuri în revista Nature şi preluat de AFP, scrie Agerpres. Acum două milioane de ani, în epoca lui Homo erectus, introducerea cărnii în alimentaţie a fost crucială pentru creşterea volumului cerebral al oamenilor.
Paradoxal însă, începând din momentul când a devenit carnivor, omului i s-au micşorat dinţii, iar muşchii masticaţiei au slăbit. “Dacă un Homo erectus ar fi mers la dentist, acesta ar fi văzut greu diferenţa de omul modern”, arată Katherine Zink de la Universitatea Harvard, coautor al studiului.
Conform articolului publicat miercuri, schimbarea la nivelul maxilarului s-ar fi putut explica uşor dacă se consuma carne pregătită, însă oamenii primitivi au început să o prepare termic mult mai târziu, acum 500.000 de ani. “Oamenii nu pot să mestece carne crudă, nepregătită. Dacă daţi cuiva o bucată de carne crudă, o va mesteca într-una”, adaugă Zink.
Pentru a lămuri acest mister al evoluţiei umane, Katherine Zink şi colegul său, Daniel Lieberman, au măsurat efortul muscular necesar mestecării pentru noul regim alimentar pe bază de carne crudă. Rezultatul a fost că mestecarea cărnii crude cere un efort mult mai mic decât în cazul unui volum mare de fibre vegetale, cu condiţia să fie tăiată şi bătută cu anumite unelte.
Dinţii cimpanzeilor sunt foarte asemănători cu ai oamenilor, însă aceste maimuţe nu pot prelucra hrana. Ele evită să mănânce carne (care constituie doar 2-3% din alimentaţia lor), având motive serioase: un cimpanzeu a fost văzut petrecând 11 ore ca să mănânce un singur calabus (specie de maimuţă). “Unsprezece ore! Durează mult să mănânce ceva de mărimea unei pisici”, spune Katherine Zink.
Ca să consume o masă cu o treime carne de capră tăiată şi bătută cu unelte de piatră şi vegetale, cercetătorii au arătat că Homo erectus şi-a redus timpul de mestecare cu 17% şi puterea, cu 26%. Cu un maxilar care lucrează mai puţin, faţa se subţiază, dinţii se micşorează şi, potrivit studiului, urmarea ar fi fost apariţia altor facultăţi, cum ar fi îmbunătăţirea vorbirii.
