Având în vedere faptul că oamenii sunt singurele mamifere care continuă să bea lapte după ce sunt înțărcate (sună paradoxal, nu?), acest adevăr incontestabil m-a pus în poziția să mă întreb de ce noi ca specie avem acest obicei.
Este sănătos sau nu să bei lapte provenit de la alte animale? Dar laptele natural, cel de la țară (că e de vacă, capră, oaie, bivoliță sau cel de măgăriță, care pare-se că are structura cea mai apropiată de laptele matern), este mai sănătos decât cel pasteurizat și UHT-eizat de pe rafturile magazinelor? Care sunt diferențele dintre aceste tipuri de lapte? Sau este mai bine să nu bei deloc și să beneficiezi doar de laptele matern din perioada copilăriei mici?
Laptele matern
Înainte de a intra în controverse, o să fac apologia laptelui matern și o să spun de ce e bine ca bebelușii să fie alăptați. Laptele matern conține proteine, grăsimi, carbohidrați, minerale, vitamine, fiind sursa principală de hrană și unică din punct de vedere nutritiv și calitativ. Însă, laptele matern este mai mult decât atât, pare că organismul mamei reacționează la nevoile bebelușului. „Conform unor studii științifice, laptele matern pare că variază de la mamă la mamă, sau chiar la aceeași mamă care, în anumite perioade, își schimbă compoziția laptelui în funcție de nevoile copilului ei, compoziția laptelui fiind rezultatul unei negocieri permanente”, explică Katie Hinde, profesor de biologie evoluționistă umană de la Universitatea Harvard“. (Sursa: www.descopera.ro)
Legături profunde între mamă și copil în timpul alăptării
Fiindcă am spus mai sus că nu doar aspectele nutritive sunt importante, ci și cele curative, este la fel de relevant să le asociez cu însuși actul de a alăpta, care implică mult mai multe subtilități ce țin de zona emoțional-afectivă. Punerea bebelușului la sân nu înseamnă o simplă apropiere corporală între mamă și copil în scopul hrănirii, ci un cadru în care copilul se simte în siguranță. Odată ieșit din uterul mamei, copilul trebuie să se adapteze noului mediu cu toate senzațiile și percepțiile care fac parte din acest proces. Faptul că este pus la sân creează o legătură mult mai adâncă, fuzională, simbiotică între mamă și copil. Acestea sunt reperele iubirii indestructibile dintre cei doi, bazale pentru dezvoltarea armonioasă ulterioară fizică și psihică a copilului.
Însă odată ce copilul a asimilat tot ce-i trebuia din laptele matern (atât din punct de vedere nutrițional, cât și al satisfacerii nevoii de siguranță), trebuie să vină și momentul înțărcării (proces natural la toate speciile de mamifere), care trebuie făcut treptat, fără întreruperi bruște, în așa fel încât și mama și copilul să poată face față separării. Apariția dinților (chiar dacă sunt ”de lapte”) este primul semnal pe care îl dă copilul pentru a încerca lucruri noi. În acest moment apare diversificarea alimentației, piureuri din legume, de fructe, ca apoi să se introducă mâncare din ce în ce mai solidă (acest proces se petrece în jurul vârstei de 6 luni – maxim 1 an).
Odată ce se produce înțărcarea, legătura fuzională între mamă și copil trebuie să se estompeze fin, să fie ”preschimbată”, să capete noi valențe, pentru a se putea trece la o nouă etapă în relație. În primul rând, mama trebuie să accepte că odorul ei îi crește și că încet, încet acesta simte nevoia de independență, lucru care vine pe fundalul faptului că mama a fost prezentă la cererile lui și că i-a satisfăcut toate nevoile primare, copilul înțelegând că poate să aibă încredere în ea, motiv pentru care cere același lucru în schimb: și ea să aibă încredere în el. De multe ori, înțărcarea pare să fie mai traumatică pentru mamă decât pentru copil. Dacă mama îi transmite semnale de anxietate și trăiește momentul desprinderii cu greu a copilului de la sân, el va prelua semnalele ca fiind ”ceva nu e în regulă cu mine”. ”Păi, mie mi-au dat dinții și tu ce faci? Eu sunt deja mare, pot mesteca, iar tu continui să îmi dai lapte?” La nivel inconștient, dependența mamei îl va face și pe el dependent și îi va da acestuia motive să nu aibă încredere în forțele-i proprii. Dacă, în schimb, mama e hotărâtă, ea îi va transmite, evident tot la nivel inconștient, că îl lasă să prindă aripi, fără teama că el nu se va putea descurca, învestindu-l cu încredere, pe care o intuiește la momentul potrivit atunci când ”puiul” ei poate în sfârșit ”să zboare”. E dureros procesul de creștere, atât pentru copil, cât și pentru mamă, însă desprinderea este benefică pentru amândoi. Și să nu uităm de tatăl ”uitat”, ”dat la o parte” din această relație. Sânul matern trebuie să redevină sânul feminin, mama trebuie să redevină și femeie. Așadar, înțărcarea e necesară pentru sănătatea familiei ca un tot unitar unde trebuie să i se facă loc și tatălui în legătura lui cu copilul, bărbatului în legătura lui cu femeia, dar și copilului cu ambii părinți.
Laptele de larg consum
În general, oamenii pot fi induși în eroare de așa-zisele beneficii generale ale laptelui (aportul de calciu și vitamina D) și par că acceptă informațiile venite de la producători ca adevăruri incontestabile. Însă cum în orice domeniu există și contestatari, alți cercetători vin cu cealaltă față a monedei care arată că lucrurile nu stau prea roz în ceea ce privește consumul de lapte, acesta fiind considerat a fi o otravă pentru corpul uman (riscuri de diferite tipuri de cancere, boli cardiovasculare și diabet).
Beneficiile laptelui:
– este bogat în proteine (de calitate superioară care conțin toți aminoacizii necesari) și lipide; din acest motiv, este bine să fie consumat singur;
– are conținut bogat de calciu, de vitaminele D, B2, B6, B12;
– derivatele din lapte, precum laptele bătut, kefirul, sana, iaurtul, sunt mai sănătoase decât laptele, pentru că au probiotice care ajută la menținerea în cele mai bune condiții a florei intestinale.
Efectele adverse ale consumului de lapte:
– are un conținut bogat în sodiu (cei care au restricții la sare trebuie să fie atenți) și bicarbonat de sodiu (dezvoltă un mediu propice pentru înmulțirea bacteriilor);
– conținut redus de vitamina B1 (vitamina performanței intelectuale) și de vitamina C;
– crește secreția nivelului de mucus (contraindicat în perioada răcelilor);
– contraindicat la persoanele cu infecții respiratorii sau care suferă de constipație;
– cauză majoră a apariției otitei medii, ce afectează anual peste un milion de bebeluși și copii;
– laptele este cel mai comun alergen alimentar din cauza proteinei (cazeină) care se găsește în el; alergia cauzează carențe de fier, tulburări de somn, astm, eczeme, artrită reumatoidă, bronșită, infecții frecvente, așa-zisele dureri de creștere, oboseală cronică, depresie, autism;
– laptele conține diverși hormoni destinați primelor luni de viață ale vițelului, hormoni nepotriviți consumului uman.
Monica Micleușanu este consilier nutriționist și masterand în Psihanaliză.
