A avea acces la o grădină adevărată, cu plante verzi, flori şi chiar legume, amenajată chiar pe terasa blocului tău de 10 etaje din mijlocul Bucureştiului este un deziderat pentru care există soluţii.
Într-adevăr, acest fapt este posibil şi în România, mai ales pentru că există atâtea acoperişuri de bloc nefolosite iar paşii pe care trebuie să-i urmăm pentru a le transforma în grădini “la înălţime” nu sunt atât de complicaţi, nici atât de costisitori pe cât am putea crede. În marile centre urbane, spaţiile verzi pierd în fiecare an teren în favoarea clădirilor, tot mai multe şi mai înalte pe zi ce trece. România nu face excepţie. Oraşele devin tot mai aglomerate, parcurile dispar de la an la an, iar spaţiile verzi devin tot mai scumpe la vedere. În lipsa lor, terasele verzi devin o soluţie optimă pentru creşterea spaţiului verde din interiorul oraşelor. Ar trebui să urmăm exemplul multor oraşe din Europa şi din SUA, unde aceste oaze de verdeaţă există deja de mulţi ani şi unde se încurajează prin toate mijloacele înmulţirea lor. De pildă, Germania se mândreşte cu astfel de amenajări pe 20% din terasele şi acoperişurile clădirilor. Revenind la ţara noastră, situaţia nu stă deloc pe roze.
Conform unui studiu, fiecărui locuitor îi revin doar 7 metri pătraţi de spaţiu verde. Este foarte puţin! Această cifră ar trebui să ne pună pe gânduri într-un mod constructiv şi să ne motiveze să ne înverzim blocurile. Am avea numai de câştigat. O grădină “la înălţime” oferă nenumărate avantaje pentru mediul înconjurător, pentru clădire, dar şi pentru estetica oraşului: reprezintă un loc de relaxare şi deconectare cu totul inedit; reduce efectul de seră, este o sursă de aer curat şi absoarbe emisiile de dioxid de carbon; prelungeşte durata de viaţă a acoperişului; în timpul verii, temperatura unui acoperiş ajunge chiar şi la 70˚ Celsius, în timp ce temperatura unui acoperiş verde nu depăşeşte 25˚ Celsius; iarna, temperatura nu scade sub 4˚ Celsius. Avem, deci, o mulţime de motive să trecem la acţiune şi să dăm culoare şi viaţă oraşelor noastre.
O oportunitate privind realizarea de terase verzi în momentul de faţă, în special în Bucureşti, este dată de faptul că este în derulare programul de reabilitare termică a clădirilor (la blocuri, precum şi la case), program susţinut de Primărie. Acesta prevede şi hidroizolarea teraselor, care este un prim pas pentru a se trece apoi la realizarea teraselor verzi.
Este, de asemenea, de remarcat faptul că aceste terase/acoperişuri verzi se pot face nu numai pe blocuri de locuit, dar şi pe terasele parcărilor, garajelor, hotelurilor şi chiar clădirilor publice.
Costuri
Un acoperiş verde poate ajunge la 100 de euro/metru pătrat! Preţul variază în funcţie de caracteristicile clădirii, de grosimea stratului de pământ ce poate fi suportat de acoperiş şi de plantele pe care le alegem. Câteva informaţii utile: solul trebuie să aibă 8-15 cm grosime; terasa se îmbracă în trei straturi (izolator, geotextil, pentru drenarea apei), se prevede cu filtru de apă, după care se poate “înverzi”.
Ce avantaje ne oferă terasele verzi?
Pentru beneficiari, în primul rând mărirea duratei de viaţă a acoperişului. Variaţiile reduse de temperatură reduc îmbătrânirea membranelor hidroizolante. Diferenţele de temperatură într-un interval de 24 de ore, în cazul teraselor verzi poate fi de 35 grade C. În cazul lipsei acestora, diferenţele de temperatură pot ajunge la 60 grade C.
Un alt avantaj important este diminuarea zgomotului. Zgomotul din exterior poate fi diminuat până la o valoare de 3 db, faţă de 8 db în cazul absenţei terasei verzi. Protecţia sporită şi scăderea consumului energetic trebuie, de asemenea, luate în consideraţie iar din acest punct de vedere, terasele verzi cu un substrat de sol de 10 cm au efectul unei termoizolaţii cu grosimea de 1 cm.
Nu în ultimul rând, terasele verzi au efect de răcire pe timpul verii. O terasă fierbinte poate fi efectiv transformată în climatizare naturală. Atât vara, cât şi iarna câteva grade în plus sau în minus pot constitui pragul între confort şi disconfort.
Multe avantaje sunt şi pentru mediu înconjurător şi pentru comunitate. Terasele verzi aduc cu sine mai mult spaţiu pentru plante şi constituie în fapt un spaţiu suplimentar pentru dezvoltarea vegetaţiei din marile oraşe. Reţinerea unei cantităţi mari de apă rezultată din precipitaţii, ce reintră direct în circuitul ei natural reprezintă, de asemenea, un avantaj de loc de neglijat. În cazul ploilor torenţiale, scurgerea surplusului de apă ce nu poate fi reţinut de terasele verzi este mult întârziată. Atât reţinerea apei, cât şi întârzierea scurgerii surplusului protejează sistemul de canalizare, mai ales în mediile urbane aglomerate.
Terasele verzi ajută la filtrarea prafului fin şi al poluanţilor, putând filtra în fiecare an până la 0,2 kg/mp de praf fin şi poluanţi din aer. Terasele verzi aduc astfel un plus de calitate vieţii atât din punct de vedere estetic, cât şi climateric.
Aşadar, ideea de bază este cât se poate de simplă: într-un oraş sufocat de beton, fier şi sticlă, aceste terase verzi oferă o oază de verdeaţă, cu multiple beneficii – reducerea efectului de seră, mărirea duratei de viaţă a unui acoperiş, oferirea unui spaţiu de recreere. Pe măsură ce clima se schimbă, oraşele au nevoie de cât mai multă verdeaţă şi răcoare, aşa că o terasă altădată fierbinte se va transforma efectiv într-un sistem de aer condiţionat natural.
Etapele de realizare a acoperişului verde
I ată modalitatea efectivă de realizare a unui asemenea proiect, pas cu pas. Înainte de a începe realizarea efectivă a acoperişului verde, trebuie mai întâi asigurată termoizolaţia şi hidroizolaţia. După încheierea acestor etape se realizează stratul de drenaj şi filtrare, utilizând una din membranele special destinate teraselor verzi.
De obicei, membrana special concepută pentru terasele verzi este perforată cu alveole din PEHD (polietilenă) şi strat de geotextil. Aceasta are rolul de a proteja mecanic hidroizolaţia, de a colecta şi drena apa rezultată din precipitaţii, dar şi de a reţine o rezervă de apă pentru vegetaţia ce urmează a fi plantată. Alveolele permit stocarea unui volum de câţiva litri/mp. Sub acest tip de membrană se va monta o barieră împotrivă rădăcinilor, din PVC sau poliolefină, care va împiedica pătrunderea rădăcinilor plantelor prin structura acoperişului clădirii. În acelaşi timp, pentru a mări şi mai mult rezerva de apă, peste bariera de rădăcini se poate aplica un strat suplimentar de geotextil.
Alt tip de membrană este cu crampoane din PEHD (polietilenă) şi strat de geotextil. Aceasta are de asemenea rolul de a proteja mecanic hidroizolaţia şi de a colecta şi drena apa rezultată din precipitaţii. Este prevăzută cu bandă autoadeziva la unul din capete, îndeplinind astfel şi funcţia de hidroizolaţie suplimentară.
Următorul pas va fi realizarea stratului de sol. Se va folosi un amestec de pământ negru, îngrăşământ natural obţinut din fermentarea resturilor vegetale şi granule de argilă expandată. Stratul de pământ utilizat poate fi diferit, în funcţie de materialul vegetal ce urmează a fi plantat.
În vederea stabilirii grosimii stratului de amestec utilizat, se va ţine cont de tipul de vegetaţie, integrarea unui sistem de irigare suplimentar (un strat de 1 cm în adâncime poate reţine 4 litri de apă/mp) şi, nu în ultimul rând, de greutatea amestecului utilizat.
În final, ultimul strat aplicat va fi cel vegetal. Aici, se recomandă să se folosească plante indigene ce cresc în zonele montane, care vor rezista cel mai bine la intemperii şi care vor prinde rădăcini într-un timp mai scurt, evitând astfel secarea şi întărirea solului proaspăt realizat.
O măsură de protecţie ce nu trebuie neglijată este instalarea unui strat de pietriş pe zonele perimetrale şi în jurul zonelor prevăzute cu conducte de preluare a apelor pluviale. Acesta va permite drenarea rapidă a surplusului de apă în cazul ploilor torenţiale.
Deşi la prima vedere par extrem de complicat de realizat, acoperişurile verzi au viaţă de două ori mai lungă decât un acoperiş clasic şi presupun costuri reduse de întreţinere. În plus, terasele verzi protejează structura acoperişului, izolează fonic şi ajută la răcirea efectivă a clădirii, ceea ce în final va asigura economii la nivelul soluţiilor de răcire a locuinţei.
