Aşa cum în orice casă există o trusă de prim ajutor sau un dulăpior cu medicamente uzuale, la fel, în grădină, ar trebui să ai un „colţ cu medicamente verzi”, unde să cultivi, cu un efort minim, cele mai cunoscute plante medicinale, din care să prepari ceaiuri şi tincturi bio pentru creşterea imunităţii sau pentru tratarea afecţiunilor uşoare.
Menta este una dintre cele mai vechi plante medicinale, pe care o poţi creşte uşor în curte. Este o plantă perenă, care se înmulţeşte doar prin butaşi. Aşadar, ai nevoie de o rădăcină de mentă, pe care o poţi lua dintr-o altă plantă sau o poţi achiziţiona dintr-un magazin de specialitate. Menta este o plantă invazivă, ceea ce înseamnă că se răspândeşte extrem de repede pe sol. Astfel, dintr-o singură rădăcină, vei avea în scurt timp o multitudine de tufe, pe care trebuie să le ţii sub control, pentru a nu se dezvolta necontrolat. Menta preferă zonele umbroase, cu foarte puţin soare, aşa că planteaz-o la umbra unui copac, unde se va dezvolta excelent. În ceea ce priveşte udarea, trebuie să ştii că este o mare iubitoare de apă. Dacă este posibil, dă-i apă o dată la două-trei zile sau chiar mai des în sezonul cald.
Infuzia de mentă reduce stresul, contribuie la menţinerea sănătăţii orale, creşte imunitatea organismului, este un minunat analgezic şi diminuează greaţa provocată de călătorii sau sarcină.
Gălbenelele sunt uşor de crescut în ghiveci sau grădină. Plantează câteva seminţe la soare, udă-le regulat şi te vei bucura în scurt timp de ceai proaspăt, din petale portocalii. Această plantă medicinală are o mulţime de beneficii pentru sănătate, dar cele mai importante sunt: creşte capacitatea organismului de a lupta împotriva infecţiilor, are acţiuni antiinflamatoare, antiseptice, antibacteriene şi antifungice. O poţi folosi ca adjuvant în toate infecţiile sau tratamentele care scad imunitatea, cum ar fi citostaticele sau antibioticele. De asemenea, măştile, compresele ori cremele cu gălbenele sunt indicate pentru tratarea tuturor problemelor de piele, pentru menţinerea tinereţii şi frumuseţii tenului, pentru reducerea ridurilor şi tratarea petelor maronii. Gălbenelele au şi proprietăţi anticancer, consumul a trei căni de gălbenele pe săptămână protejând împotriva tumorilor şi stimulând funcţiile hepatice şi renale.
Muşeţelul poate fi plantat în grădină sau ghiveci. Se înmulţeşte prin seminţe sau răsaduri, preferă locurile luminoase, expuse la soare, şi este foarte apreciat pentru o serie de proprietăţi terapeutice, cum ar fi: acţiune antispastică, antiinflamatorie, antialergică, epitelizantă etc. Un alt efect remarcabil pe care îl are este acela de a inactiva toxinele bacteriene, în special stafilococii şi streptococii. Nu în ultimul rând, pe lista proprietăţilor muşeţelului trebuie adăugată şi acţiunea imunostimulatoare.
Păpădia este o plantă nepretenţioasă, având în vedere că se dezvoltă oriunde. Şi totuşi, preferă solurile bogate şi umede. În sălbăticie, este una dintre cele mai comune specii, putând fi întâlnită peste tot: în locuri însorite sau semiumbrite, pe marginea drumurilor, în zone necultivate, pe păşuni şi fâneţe, de la câmpie până în regiunea subalpină. Aşa se face că, în grădină, îţi va da puţine dureri de cap. Păpădia are puternice efecte detoxifiante asupra ficatului şi rinichilor. Datorită acţiunii diuretice, scade tensiunea arterială, ajută la detoxifierea organismului prin eliminarea renală a compuşilor toxici, creşte diureza, menţinând funcţiile rinichilor şi luptând în felul acesta împotriva pietrelor sau a nisipului. În plus, este benefică în tratarea unor boli de piele (le ameliorează şi chiar le vindecă), a alergiilor uşoare şi a iritaţiilor superficiale.
Socul este un arbust de talie mică, ce poate ajunge până la 5-8 metri înălţime. În mod natural, are formă de tufă, ale cărei tulpini cresc la început drepte, după care se ramifică mult, formând o coroană rotunjită. Florile lui se culeg în mai-iunie. Mai exact, trebuie să tai întreaga inflorescenţă, chiar înainte ca florile să se deschidă, neapărat pe timp frumos şi uscat. Apoi, trebuie să le pui imediat să se usuce, la soare, cu inflorescenţele în sus, acoperite cu hârtie, pentru a se usca cât mai repede. În caz contrar, se înnegresc şi mucegăiesc foarte repede. Ceaiul din flori de soc provoacă o transpiraţie abundentă, ajutând astfel la scăderea temperaturii. Este recomandat contra tusei, în afecţiunile aparatului respirator (răceală, gripă, bronşită), dar şi în constipaţie. Datorită diurezei pe care o produce, este recomandat în reumatism, boli de rinichi şi de vezică.
