Sprijinul necondiţionat din partea părinţilor, autodisciplina şi automotivaţia fac mai mult decât banii pentru meditaţii.
Mădălina, Tudor, Ana Maria, Liliana şi Cristina sunt elevi în ultimii ani de liceu la Colegiul Naţional „Sf. Sava”, din centrul Capitalei. Au rezultate bune la învăţătură, au participat la olimpiade, sunt implicaţi în activităţi extraşcolare, iar câţiva dintre ei vor aplica la prestigioase universităţi din străinătate pentru a-şi continua studiile peste hotare.
Pentru fiecare a contat mult sprijinul părinţilor: atât cel financiar, cât şi cel moral. „Părinţii mi-au zis mereu: «Du-te şi fă ce îţi place». M-au lăsat să mă implic în tot felul de proiecte şi să aleg ce vreau să fac mai departe. Nu m‑au forţat să merg pe drumul lor”, spune Mădălina, care, deşi provine dintr-o familie de medici, vrea să urmeze o carieră în comunicare, în străinătate. Tudor e pasionat de filozofie, istorie, literatură şi toate astea i se trag din familie. „Şi părinţii mei au avut o «aversiune» faţă de ştiinţele exacte, dar m-au învăţat că şcoala contează şi trebuie pre¬ţu¬ită”, spune Tudor, care vrea să studieze publicitate. Ana-Maria s-ar încumeta să facă studii de foto-video, decizie în privinţa căreia părinţii au şi argumente contra. „Dar cu siguranţă mă vor lăsa să decid”, spune ea încrezătoare. I-ar plăcea să studieze şi literatură comparată, dar deocamdată, o descurajează reacţiile celorlalţi. „O să fie un pic cam greu să îmi fac un viitor din asta, în condiţiile în care lumea ştie doar de Mircea Cărtărescu”, zice ea. Liliana nu ştie încă ce va alege, dar cel mai probabil se va orienta către studii socioculturale sau limbi străine.
Şofer de tir sau patroană de salon
Undeva la marginea Bucureştiului, în Colegiul Tehnic CFR, cartierul Giuleşti, elevi de-o vârstă cu ei au cumva alte perspective. Majoritatea băieţilor vor să se facă şoferi de tir, iar fetele vor să îşi deschidă saloane de manichiură. „Asta dacă între timp nu abandonează şcoala sau nu acumulează sute de absenţe”, spune directorul Vasile Sergiu Moga, profesor de fizică la Colegiul CFR.
Copiii din liceele tehnice provin din familii modeste, nu au trăit printre cărţi şi nici n-au luat parte la discuţii elevate între părinţi. „Dar nu asta ar fi problema, ci faptul că aceşti părinţi sunt total nepăsători. La şedinţe abia dacă strângem opt persoane. Acum 15 ani, adunam 30. Nu le mai pasă de notele copiilor, tot ce vor este să îi vadă cu diploma în mână”, spune profesorul Sergiu Moga, care a angajat în liceu şi un psiholog şcolar.
Copii geniali, din familii sărace
Între copiii care cresc pe stradă sau în scara blocului şi cei care iau cursuri de chitară, pian ori merg la meditaţii de engleză, după şcoală, există o diferenţă. Şi nu neapărat una de IQ. „Sunt şi copii geniali care provin din mediile sărace, dar şcoala îi abandonează în aceste vremuri, pentru că nu mai avem mentori. Marile minţi luminate ale României provin din familii de ţărani, dar astăzi cine să îi mai îndrume pe aceşti copii?! Nici dascălilor de la ţară nu le mai pasă, iar soluţii ar fi pentru că se mai pot obţine burse şi sponsorizări”, comentează George Cazacu, director la Colegiul Naţional „Sf. Sava”. El vine cu exemplul unor copii excepţionali, din familii muncitoreşti, care au adus prestigiu liceului pe care îl conduce. Spre exemplu Cristina, elevă într-a IX-a, la profilul uman, provine dintr-o familie ai cărei părinţi au absolvit 10 clase. Anul trecut a obţinut menţiune atât la olimpiada de limba latină, cât şi la cea de limba română şi a câştigat un concurs internaţional de poezie. „De mică m-am simţit atrasă de lumea cărţilor. Nu m-a împins nimeni de la spate. Ce m-a impulsionat să învăţ a fost şi bucuria pe care o citeam în ochii tatălui atunci când cunoscuţii îl felicitau pentru rezultatele mele. Era el fericit, eram şi eu”, spune Cristina, care vrea să urmeze Facultatea de Drept.
Nu atât meditaţiile şi confortul financiar pe care îl pot oferi părinţii copiilor contează, cât susţinerea lor sufletească, zic experţii. „Sprijinul acesta necondiţionat poate să stârnească energii nebănuite în copii. Când legătura cu părinţii este strânsă, copilul îşi va da silinţa să îi mulţumească”, a observat psihologul Dorina Stamate, care a lucrat în consiliere şcolară. În schimb, distanţarea sufletească poate să fie distructivă pentru copil. „Părinţii care se lasă pradă carierei şi cred că au făcut totul dacă le-au dat copiilor bani de meditaţii greşesc. Avem copii de bani gata, ai căror părinţi sunt nepăsători faţă de rezultatele lor şcolare şi de prietenii pe care şi-i fac”, spune George Cazacu. Profesorul Moga ridică, la rândul lui, problema copiilor de emigranţi. „Sunt elevi în ultimele clase de liceu care locuiesc singuri într‑un apartament, părinţii lor fiind plecaţi la muncă în străinătate. Şi cum să înveţe aceşti copii, când sunt total lipsiţi de supraveghere, iar părinţii cred că fac totul pentru ei dacă le trimit bani?!”.
Specialiştii în psihologia copilului sunt de părere că recompensarea copiilor cu bani le poate face mai mult rău decât bine. „Pot fi o sursă de meditaţii, dar pot induce şi o lipsă de motivare a copilului. Cei care au acces nelimitat la bani se vor strădui mai puţin să înveţe”, este de părere psihologul Gyorgy Gaspar, de la Centrul de Educaţie Emoţională a Copiilor şi Adolescenţilor.
Autodisciplina şi motivaţia sunt esenţiale
Atmosfera din casă şi felul în care se înţeleg părinţii pot influenţa decisiv educaţia copiilor. „Dacă au acasă două «murături» de părinţi, cel mai probabil că nu le va fi bine”, spune psihologul Bogdan Lucaciu, de la Federaţia Română de Psihoterapie. Studii americane arată că elevii care provin din familii divorţate sau cei care cresc cu părinţi vitregi au mai mult probleme şcolare şi de comportament, comparativ cu cei care fac parte din familii întregi. „Cel mai bine se descurcă adolescenţii cu legături puternice cu ambii părinţi. Dacă viaţa părinţilor este bună, şi copiii vor fi mulţumiţi şi nu vor trăi în tensiune”, a observat psihologul Gyorgy Gaspar. Există totuşi şi excepţii, după cum arată psihologul Bogdan Lucaciu. „Dacă părinţii nu sunt la cuţite, copilul învaţă strategii de negociere cu amândoi şi poate obţine rezultate bune la şcoală”, spune psihologul.
Alte două ingrediente importante în educaţia copilului sunt disciplina şi autodisciplina. Părinţii care ştiu să organizeze constructiv timpul extraşcolar al copilului şi să îi traseze reguli îl pot ajuta să obţină rezultate mai bune. „Sunt părinţi care nu ştiu cum să le gestioneze timpul de stat pe calculator, spre exemplu. Începe şcoala la ora 8.00 şi ei vin cu ochi căptuşiţi de la jocuri. Cum să mai înveţe?”, se întreabă Moga. Studiile arată că autodisciplina s-a dovedit de două ori mai importantă decât IQ-ul, în cazul elevilor din anii terminali.
Nu în ultimul rând contează automotivaţia. „Când realizezi că o şcoală o faci pentru tine, înveţi din proprie iniţiativă. Nu trebuie să te mai convingă părinţii”, spune Alexandru Petroaica, fost elev al Liceului „Dimitrie Cantemir”, acum student în primul an la „University of Southampton”, domeniul IT.
Lipsa reperelor sociale
Familia românească de după ’89 a avut mult de suferit, iar asta se simte acum şi în proasta pregătire a elevilor. „Oamenii rămâneau fără slujbe, preţurile explodau, copiii trebuiau crescuţi. În acest context, mulţi dintre ei au fost abandonaţi de la început televizorului. Pe de altă parte, au dispărut modelele sociale. De ce să mai înveţe copiii când văd că o fetişcană care e asistent la TV poate să ia 10.000 de euro pentru simplul fapt că are buzele «umflate» cu silicon?! “, remarcă psihologul Dorina Stamate.
De lipsa modelelor sociale vorbeşte şi Corina Zugravu, mamă a doi copii: „Criteriul banului a devenit extrem important pentru generaţia lor. Ce contează că eu sunt doctor şi am urmat o meserie care îmi place, dacă n-am geantă Louis Vuitton şi maşină de nu ştiu care?!”, spune ea.
