Vizita la psiholog este, în continuare, un subiect greu de abordat de români, în special atunci când este vorba despre copii-pacienți. Dacă adulții au început să învingă prejudecățile și să ceară ajutor specializat în diverse momente de cumpănă, familiile apelează mai greu la psiholog pentru problemele copiilor.
În opinia psihologului specialist de la Infant Kineto Clinic, Luminița Preduca, „Din nefericire, societatea noastră nu încurajează vizita la psiholog, existând prejudecăți de tipul „nu am nevoie de sfaturi din partea unor necunoscuți!“ sau „nu sunt nebun/nu am un copil nebun!“. Familiile apelează la sfatul unui specialist pentru copii, după o serie de încercări eșuate de a rezolva problemele cu care se confruntă sau atunci când sunt sfătuite de cei din mediul școlar. Oricum, în ultimii ani s-a remarcat o schimbare de atitudine în ceea ce privește vizita la psiholog, deoarece stresul cotidian și cerințele din ce în ce mai presante asupra copiilor îi fac pe părinți să se simtă sufocați de probleme și să ceară ajutor specializat“.
Cel mai adesea, copiii români ajung la psiholog pentru că au un randament școlar scăzut, prezintă o agresivitate crescută, suferă de diferite fobii, se confruntă cu diverse temeri, manifestă o lipsă de comunicare acasă sau în mediul școlar, nu se pot adapta sau concentra. Psihologul Luminița Preduca atrage atenția că „ADHD-ul (tulburarea cu deficit de atenție și hiperactivitate) este tot mai des întâlnit, copiii sunt hiperactivi, nu se pot concentra și vor să facă mai multe lucruri deodată. Săptămânal, diagnosticăm în clinica noastră două cazuri de ADHD, ceea ce înseamnă foarte mult. Pe de altă parte, depresia este boala secolului, și, de cele mai multe ori, afectează și copiii, presiunea socială și familială fiind din ce în ce mai mari. Se cere de la copil să fie cuminte, să fie un bun sportiv, să învețe foarte bine, să aibă note bune, să fie „în rândul lumii“.
Psihologul este liantul dintre copil și cei care se ocupă de îngrijirea lui – părinți sau bunici. Specialistul îi ajută să comunice mai bine, să se ajute reciproc, să evolueze împreună, să devină un întreg. De asta este extrem de importantă participarea – cu mintea și inima deschise – din partea membrilor familiei la terapia copilului.
Luminița Preduca ține să sublinieze că „Părinții sunt parte activă în cadrul ședințelor, sunt sfătuiți cum să procedeze în anumite situații, unde au greșit, ce au făcut bun și unde pot corecta anumite comportamente. În lucrul cu copii, inclusiv părinții primesc consiliere psihologică, pentru că un mediu familial bun este foarte important pentru succesul terapiei“.
Psihologii spun că, de cele mai multe ori, părinții se consideră vinovați de reacțiile copiilor, dând vina pe lipsa timpului, a banilor sau pe greșelile soțului/soției. Nu se poate vorbi despre un eșec de parenting, ci este vorba despre aspirațiile, dorințele pe care le au părinții când se gândesc la copiii lor, dorințe care, de multe ori, nu corespund cu nevoile copiilor. Toate aceste lucruri pot fi prezentate și discutate cu ajutorul psihologului specializat în terapia familiei, neidentificate și nelămurite ele putând degenera în conflicte puternice.
