Cicălelile le pot cauza partenerilor de cuplu ulcer şi palpitaţii şi pot duce la scăderea imunităţii.
Femeile cicălitoare au un instinct matern foarte dezvoltat, pe care îl proiectează în mod greşit asupra partenerului de cuplu, spun psihologii care încearcă să dea câteva explicaţii privind tendinţa acestora de a-şi dădăci bărbaţii. Într-un astfel de cuplu, femeia este cea care domină, iar bărbatul este cel ascultător. „Mama îi spune copilului, adică soţului, ce să facă, pentru că el este considerat incapabil să fie el însuşi. Cel care acceptă acest rol probabil că a crescut sub o puternică influenţă afectivă a mamei care s-a concentrat asupra lui şi a căutat o parteneră care să-i semene. Relaţia nu-l face fericit, dar persistă inconştient în nefericire”, explică psihoterapeutul Matei Georgescu. La rândul ei, femeia cicălitoare repetă modelul unei mame cu un comportament similar. „A văzut în tatăl ei acest personaj infantilizat şi perpetuează modelul de familie”, continuă Georgescu.
Acest tip de relaţie este nociv pentru bărbaţi, care pot suferi în timp tulburări psihologice şi somatice precum nevoia de a evada, uneori într-o altă relaţie, oboseală, palpitaţii, pierderea imunităţii.
„Trebuie să fii mai puternic!”
O altă explicaţie este aceea că, reproşându-i bărbatului că nu este suficient de puternic sau de implicat în relaţie, femeia îşi reproşează, de fapt, propriile „defecte”. „Femeia cicălitoare ar trebui să se uite mai mult în oglinda psihologică. Încetăm să le mai cerem celorlalţi să facă ceva pentru că putem face noi lucrurile respective. În loc să spună «Tu trebuie să fii mai puternic!», femeia cicălitoare ar putea zice «Eu mi-aş dori să fiu mai puternică”, spune Georgescu. Cicălelile trădează totodată şi o mare doză de neîncredere în propria persoană, tradusă prin mici agresivităţi, este de părere psihologul Bogdan Lucaciu. „ Fiecare om are scenariile lui, aşteptările faţă de celălalt, faţă de educaţia copiilor etc. E o dependenţă agresivă de tipul: eu nu-mi sunt suficientă mie şi atunci îmi găsesc un obiect pe care îl agresez ca să văd cât rezistă. E şi o chestiune de educaţie şi de temperament”, spune Bogdan Lucaciu.
Refugiul: alcool sau adulter
De ce sunt femeile mai cicălitoare decât bărbaţii? Pentru că ele îşi doresc ca partenerul să devină un protector absolut, cineva care să le reprezinte în lume. „În faţa părinţilor, femeia nu s-a putut manifesta aşa, iar când descoperă că partenerul e un om cu defecte, începe să-l critice. Pe de altă parte, ele nu au forţa şi antrenamentul social pe care le au băieţii, care de mici se bat între ei”, explică Lucaciu. Totodată, femeile îşi verbalizează mult mai uşor emoţiile decât bărbaţii.
Unii bărbaţi cicăliţi acceptă să trăiască sub papuc, alţii devin indiferenţi şi încearcă să aibă şi o bucată de viaţă personală, uneori reprezentată prin adulter, alţii devin violenţi ori alcoolici, iar unii divorţează. „E nevoie de un compromis din partea amândurora. O fire mai rece, care nu răspunde cu afect unui reproş, întăreşte agresivitatea celuilalt”, spune Lucaciu. Pe de altă parte, nemulţumitul nu-şi dă seama că partenerul are un temperament diferit şi că o reacţie pasivă pe moment nu înseamnă neapărat rea-voinţă. Reproşurile sunt ineficiente, pentru că trezesc în „acuzat” mecanismul de apărare. „Cuplul este cel mai periculos loc din lume, pentru că toate nemulţumirile ni le revărsăm pe cel mai apropiat”, atrage atenţia Bogdan Lucaciu.
