Mulți dintre tinerii care provin din centrele de plasament care se angajează nu reușesc să-și păstreze locul de muncă, pentru că nu sunt învățați să respecte norme, și devin dependenți de serviciile sociale, ajungând pe străzi, arată un studiu efectuat de Institutul pentru Cercetarea Calității Vieții, citat de Mediafax.
Cercetarea, efectuată la solicitarea Fundației Scheherazade, a analizat posibilităţile pe care le au tinerii cu vârste cuprinse între 17 şi 26 ani, după ce părăsesc sistemul de plasament.
Astfel, tinerii instituţionalizaţi au un nivel scăzut al deprinderilor de viaţă independentă, sunt uşor de manipulat, vulnerabili, interiorizaţi, au un nivel scăzut de toleranţă şi consideră că lumea le este datoare pentru situaţia de dificultate în care se află, iar oferta de îngrijire şi protecţie din partea centrului li se cuvine.
Citește și: Cu ce probleme se confruntă tinerii care ies din centrele de plasament
Tinerii au probleme cu sistemul de pregătire vocațională: mulți dintre ei au calificări dobândite fără suficientă practică și au așteptări mari privind veniturile şi tipul de muncă.
Mulţi dintre ei nu urmează licee/şcoli profesionale care să le asigură calificarea care le place sau care le este favorabilă şi intră accidental în contact cu o meserie, pentru că în centre există puţină flexibilitate pentru aşa ceva.
Referitor la abilităţile de viaţă independentă, tinerii de 17 – 20 ani din sistemul de protecţie specială fac curat în cameră, dar nu au sarcini la spălătorie, iar în centrele de plasament publice, activitatea la bucătărie este "în ilegalitate", astfel încât ei consideră că personalul auxiliar este plătit să îi servească.
Din studiu rezultă că în centrele private şi în căsuţele de tip familial există o flexibilitate mai mare, ei fiind antrenaţi în activităţi gospodăreşti şi administrative. Contactul cu munca al tinerilor este accidental, ei lucrează doar pentru bani de buzunar.
Când sunt întrebaţi ce şi-ar dori să facă profesional, cei mai mulţi dintre ei spun că nu ştiu sau nominalizează meserii despre care au auzit, dar pentru care nu sunt calificați (ex. avocat, medic).
Citește și: Plumb anunță un program pentru tinerii care pleacă din sistemul de plasament
Astfel, primul contact al lor cu piaţa muncii este un eşec şi atunci când merg să se angajeze preferă să nu spună că vin din centre de plasament pentru că "pierd avantajul de a negocia".
În momentul în care ei părăsesc centrul de plasament, apare prima etapă când au responsabilităţi în schimbul drepturilor şi cei mai mulţi nu pot rezista angajatorului care aşteaptă o anume conduită, ritm de muncă, normă de producţie. Astfel, ei ajung să migreze între furnizorii de diferite servicii sociale (o masă caldă, duş săptămânal, adăpost de noapte, haine, alcătuire CV, servicii de inserţie profesională) şi intră, voit sau nu, în regula străzii, unde ei sunt extrem de vulnerabili, creduli în faţă promisiunilor, foarte expuşi la comportament deviant (furt, cerşetorie, prostituţie şi consum de drog/ alcool).
Cele mai frecvente probleme la integrarea tinerilor pe piaţa muncii sunt: lipsa unei calificări, inexistă uzanţei respectării normei, a ritmului de lucru, dar mai ales a ierahiei, incapacitatea de a-şi lua angajamentul pe perioadă mai îndelungată, neîncredere în propriile forţe şi în posibilitatea de a reuşi.
Pe de altă parte, ministrul Muncii, Rovana Plumb, a anunțat, în urmă cu o lună, că va crea un program în valoare de 20 de milioane de euro, pentru a-i ajuta pe tinerii care ies din centre să-și găsească de muncă. Aproximativ 3.500 de tineri părăsesc, anual, centrele rezidențiale.
