Pornind de la intrarea dinspre 11 Iu­nie a Parcului Carol și urcând dealul pe lângă el am avut impresia că sunt undeva în Sinaia Regelui Carol I, străduțele din zonă fiind scurte și în pantă, cu case purtând amprenta aceleiași perioade. În capătul unei asemenea străduțe, Aleea Suter, la numărul 3, există o clădire care îți stârnește curiozitatea și dorința de a-i păși pragul pentru a-i cu­noa­ște istoria.
În 1890, Regele Carol I cheamă la București un prieten, arhitect din Elveția, căruia îi încredințează primele studii cu privire la asanarea mlaștinilor de la poalele Filaretului pe care dorește să le transforme într-un parc grandios, ce avea să găzduiască prima - și din păcate și ultima - Expoziție Mondială din România. În timpul lucrărilor la Parcul Carol, arhitectul Suter se îndrăgos­tește de colina cu viță-de-vie de vizavi, o cumpără și își construiește un mic palat, care îi va purta numele, cu o poziție de invidiat în tot târgul, pe cel mai înalt punct natural al Bucureștilor.
După ce Suter părăsește țara, întorcân­du-se în Elveția lui natală, clădirea cunoaște momente romantice, dar și dramatice, ajungând în mâinile unui bancher ce-l dăruiește amantei sale franțuzoaice, soție a unui demnitar, spun unele legende.
Din fericire, moștenitorii arhitectului câș­­tigă și vând palatul familiei Schlie Peter pentru care tradiția frumosului pare a fi mai importantă decât profitul imediat. Această familie a restaurat palatul prelevând mostre ale for­me­lor și decorațiunilor des­coperite sub multe straturi de tencuială și refăcându-le ide­ntic.

Restaurant de poveste
La demisolul clădirii se află restaurantul. Nu știu dacă numele lui, Poem, a fost stabilit de la început sau abia după ce a fost terminat. Aș înclina mai degrabă să cred că denumirea i-a fost pusă după ce au văzut ce a ieșit. Și a ieșit... un poem! O evadare în altă epocă. Meniul nu cuprinde un lung șir de preparate, ci un număr li­mi­tat din bu­că­tăria internațională.
Din păcate, spațiul nu ne permite să enumerăm toate rețetele, drept care le amin­tim doar pe cele care ne-au cucerit simțul estetic și ne-au făcut să visăm. Adică un File de Vită Marchand de Vin (în vin roșu, ciuperci sote și coș de legume) însoțit de piure de brocoli și de morcovi sau Creveti Amoureux Flambe (flambați în Pernod, cu orez sălbatic și sos de sepia).

Foret noire... nemțesc
Și pentru că tot suntem în săptămâna în care bărbații trebuie să-și răsfețe soțiile sau iubitele, vă îndemnăm să faceți o vizi­tă la Poem. Unde, alături de aceste bunătăți cu­linare, puteți servi ca desert un Fondant de ciocolată Foret Noire.
Cu siguranță denumirea prăjiturii, intrată de mult în limbajul nostru cotidian, ne face să credem că este de origine fran­țuzească. Nimic mai greșit! Am aflat că istoria ei începe în 1915, când Josef Keller a introdus acest celebru desert în Cafe Agner, aflată într-o suburbie a Bonnului. Este denumită așa nu după Munții Pădurea Neagră, cum s-ar crede, ci după lichiorul de cireșe ce conferă un gust de neuitat acestei prăjituri. Cireșele au nu numai aroma din lichior, dar și gustul ca atare atunci când simți fructul în gură, ele fiind încorporate în prăjitură. Pandișpan de ciocolată, cremă de ciocolată, frișcă naturală și cireșe. Ce alte arome pot crea mai bine o senzație totală de desfătare?! O senzație pe care dai 29 de lei.
Și nu uitați! Pe 6 și 7 martie, la Carol Parc Hotel se desfășoară Haute Gourmet Cooking Lessons cu Master Chef Louis Avram. Se mai numește și „Cooking for my girl" și este un curs dedicat bărbaților care își do­resc să învețe cum să gătească repede un meniu cu care să își răsfețe femeia iubită de 8 Martie. Iar pe 8 Martie există, la numai 32 de euro un Lady's Evening!