În 1978, tânăra Meryl Streep era pe punctul de a deveni una dintre cele mai mari actriţe din generaţia ei. Dar era şi pe punctul de a-şi pierde cea mai mare iubire, scrie New York Post. Michael Schulman, autorul noii sale biografii „Her Again”, spune că Meryl nu prea vorbeşte despre asta, nici măcar cu el.
Meryl Streep avea 29 de ani şi era începătoare în lumea teatrului din New York. Locuia într-un apartament, împreună cu iubitul ei, actorul John Cazale. Acesta avea cu 14 ani mai mult decât ea şi era deja o legendă a generaţiei sale. Însuşi Al Pacino spunea că a învăţat mai multă actorie de la Cazale decât de la oricine altcineva şi că nu-şi dorea decât să joace alături de John restul vieţii.
Streep şi Cazale s-au cunoscut în 1976, când au fost distribuţi în „Measure for Measure”. Cazale jucase deja rolul lui Fredo în „The Godfather” (Naşul) şi „The Godfather Part II,” dar şi rolurile principale în „The Conversation” şi „Dog Day Afternoon.” Cele cinci filme în care a jucat au fost nominalizate pentru „cel mai bun film” şi trei dintre ele au şi câştigat.
Meryl şi John s-au îndrăgostit la prima vedere. Pentru tânăra Streep, aspectul şi manierele lui Cazale erau ceva nemaivăzut. „Nu mai văzusem pe nimeni ca el”, povestea ea mai târziu. „Avea ceva extraordinar, un fel de compasiune şi o căldură specială.”
Cazale era deja vedetă, dar cuplul tot era muritor de foame. John o scotea pe Maryl la cină la un restaurant unde nu era nevoit să plătească pentru că patronii localului erau încântaţi să-l aibă pe Fredo la ei.
Cuplul a devenit curând cel mai invidiat din lumea teatrului new yorkez. Lumea întorcea capul după ei, dar nu pentru că debordau frumuseţe, ci pentru că se potriveau perfect şi în plus erau cei mai talentaţi actori ai generaţiilor lor.
Dar, brusc, într-o zi de mai din 1977, lui Cazale i s-a făcut rău şi chiar a aratat avanpremiera spectacolului „Agamemnon”. Peste câteva zile, cei doi au aflat diagnosticul implacabil: cancer la plămâni în fază terminală.
Cazale a renunţat imediat la piesa în care juca atunci, dar Meryl a continuat să joace în musicalul „Happy End”, iar colegii ei nu vedeau nici un semn de grijă sau durere. Meryl încerca să nu lase viaţa personală să i-o influenţeze pe cea profesională. Cazale mai venea din când în când la teatru, continuând, însă, să fumeze. Iubita lui nu-l cicălea şi nu-l critica, dar a declarat fumatul interzis în cabina ei. Graţia şi diplomaţia de care dădea dovadă erau cu mult deasupra vârstei ei.
Cuplul a încercat să păstreze discreția asupra gravităţii bolii lui John. Nici măcar fratele acestuia, Stephen, nu şi-a dat seama decât după ce l-a văzut pe Cazale scuipând sânge.
Al Pacino îl însoţea pe Cazale la radioterapie şi spera mereu că va fi mai bine decât pare. Chiar Cazale spunea că se simte mai bine şi a vrut să se întoarcă pe scenă. Atunci, Meryl a acceptat un rol pe care-l ura, numai ca să poată fi alături de el tot timpul.
În „The Deer Hunter/Vânătorul de cerbi”, Cazale a avut ocazia să joace alături Robert De Niro în unul dintre puţinele filme, de până atunci, despre războiul din Vietnam. Cazale a primit acest rol, în ciuda companiei producătoare care se opunea din cauza costului prea mare al asigurărilor medicale. Mai târziu, Meryl Streep a mărturisit că De Niro a achitat asigurarea lui Cazale. Actorul nu a confirmat, dar nici nu a infirmat această informaţie, rezumându-se să spună doar că „Era mai bolnav decât am crezut, dar voiam să facă parte din acest film”. Au reuşit să termine filmările.
Meryl nu dorea decât să renunţe la muncă pentru a sta alături lui John, însă nu putea face asta pentru că facturile medicale erau foarte mari. Atunci a acceptat rolul principal într-o miniserie TV de nouă ore: „Holocaust”. Filmările au avut loc în Austria, dar Cazale era prea slăbit să o poată însoți. Actriţa nu s-a plâns niciodată, dar a suferit profund în tăcere, spune Michael Schulman.
După aceste filmări, cuplul a dispărut din peisaj timp de cinci luni. Cazale era într-o stare tot mai proastă, iar cancerul îi atacasa deja oasele. Meryl a mers cu el la medici, la tratamente, sperând mereu că situaţia se va îmbunătăţi. Situaţia însă, se agravează şi Cazale este internat de urgenţă în spital în luna martie 1978. Pe 12 martie, la ora 3 dimineaţa, actorul moare. Înainte de ultima suflare, Cazale a avut câteva secunde de luciditate, în care a încercat s-o calmeze pe Meryl, spunându-i că totul este în regulă.
În anul acela, Meryl a înregistrat succes după succes în carieră: a câştigat un Emmy pentru „Holocaust,” o nominalizare la Oscar pentru „The Deer Hunter,” a fost distribuită în rolul carierei sale, în filmul „Kramer vs. Kramer”, rol pentru care a câştigat premiul Oscar. De asemenea, a primit rolul lui Kate în piesa shakespeariană „The Taming of the Shrew” (Îmblânzirea scorpiei).
Dar moartea lui Cazale şi propria sa suferinţă au transformat-o ca om şi ca actor. Astfel, a avut o viziune diferită asupra personajului Kate – nu mai era femeia independentă care urma să fie distrusă de către un bărbat, ci o femeie care avea nevoie să înveţe bucuria dăruirii de sine în iubire.
În prezent, Meryl Streep este actriţa cu cele mai multe nominalizări la Oscar din istorie – 19. A câştigat deja trei statuete, dar apropiaţii o admiră mai mult pentru devotamentul faţă de Cazale şi tăria ei de caracter.
