Cei care au experimentat slujbe în ture de noapte spun că şi-au dat alimentaţia peste cap, s-au îngrăşat şi o bună perioadă s-au simţit extenuaţi. În lipsa somnului, apar afecţiuni care duc la o „moarte lentă”.
Un om poate rezista fără somn mai bine de şapte zile, aşa cum a făcut şi tânărul Randy Gardner, în timpul unei competiţii de dansuri. Acesta a înregistrat un record de 264 de ore nedormite, timp de 11 zile, după cum arată un articol publicat de The New York Times. Tânărul a supravieţuit şi şi-a revenit după 14 ore de somn. Totuşi, medicii vă sfătuiesc să nu rămâneţi cu „datorii de somn”, deoarece riscaţi să dezvoltaţi boli de inimă, diabet şi chiar psihoze. „Pentru fiecare oră de somn pierdută, decontaţi câteva zile de viaţă”, spune medicul Radu Braga, cercetător în neuroştiinţe la Facultatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila”, din Bucureşti.
Diana Preda (30 de ani) lucrează de opt ani într-o companie de telecomunicaţii, iar la începuturile meseriei obişnuia să lucreze şi în ture de noapte. „A fost groaznic: ziua era gălăgie şi dormeam numai pe apucate. Nu reuşeam să cumulez cinci ore de somn. Mă simţeam tot timpul obosită şi mi-am revenit foarte greu”, spune tânăra. Nici Andrei M. (28 de ani) nu s-a recuperat uşor după ce a lucrat un an în ture de noapte. „Mi-am dat peste cap alimentaţia şi m-am îngrăşat 15 kilograme, iar acum mă străduiesc să slăbesc. Mă simţeam de multe ori ca «omul străzii». Adormeam în troleu şi mă trezea şoferul la capăt de linie”, povesteşte Andrei.
Cancer de sân, de colon şi tulburări metabolice
Afectaţi de lipsa somnului sunt în special cei care lucrează în ture de noapte – taximetriştii, paznicii, artiştii, muzicienii, sunetiştii, cei care oferă suport tehnic în companii IT sau cei din call-center-uri. „Organismul se adaptează, dar nimeni nu poate să spună cât rezistă o persoană într-un astfel de ritm. Sunt studii care arată că lucrul în ture de noapte creşte riscul apariţiei cancerului de sân la femei, diabetului zaharat, tulburărilor metabolice. Hormonii de stres se adună şi au loc tot felul de modificări în organism”, spune medicul Radu Braga. Creşte şi riscul cancerului de colon, al celui de sânge, precum şi cel al durerilor de cap cronice.
Pe de altă parte, Ştefan Z. (27 de ani) oferă de aproape trei ani suport tehnic, pe timp de noapte, într-o firmă de IT şi nu se vede schimbându-şi slujba. „Sunt mai liniştit noaptea, lucrez mai bine decât ziua şi până acum nu pot să spun că lucrul în ture de noapte mi-a afectat sănătatea. Am fost mereu o «pasăre de noapte»: în facultate puteam să învăţ doar după ce alţii se duceau la culcare”, îşi aminteşte el. Admite totuşi că s-a îngrăşat şi că puţinul timp liber care îi rămâne ziua şi-l petrece fumând, jucându-se la calculator şi tot mai rar în aer liber. Pe cei care nu îşi pot schimba locul de muncă sau fişa postului, medicul îi sfătuieşte să îşi pună la punct un program organizat de alimentaţie şi odihnă pentru a combate efectele negative ale „somnului pe apucate”.
După 30 de ani organismul se adaptează greu
Până la vârsta de 30 de ani, oamenii îşi revin mai uşor după nopţile nedormite. „După această vârstă adaptabilitatea la deficitul de somn scade progresiv”, precizează cercetătorul. Cei care încearcă să recupereze în timpul zilei somnul pierdut noaptea nu greşesc, dar îşi protejează prea puţin organismul. Opt ore dormite ziua nu sunt echivalente cu opt ore dormite noaptea, spun specialiştii. „Somnul este un fenomen complex de procese cerebrale şi endocrine, strâns legate de ceasul intern, iar acesta se sincronizează cu ciclul lumină-întuneric. Este vorba despre o componentă genetică ce nu poate fi păcălită”, explică Radu Braga.
Insomnia care ucide
Deprivarea de somn poate duce rapid la deces, dacă este provocată de un defect genetic. Un articol din The New York Times arată că există o boală genetică numită „insomnie fatală familială”, care afectează aproximativ o sută de oameni din toată lumea şi este foarte periculoasă. Afecţiunea poate conduce la panică, anxietate, halucinaţii, scădere în greutate, demenţă, pierdere completă a somnului şi, în ultimă fază, deces.
