În 90% din cazuri, această afecţiune poate fi semnul unui adenom de prostată sau cancer de vezică.

Nevoia de a urina frecvent, ustu­ri­mile, sângerările şi senzaţia de mic­ţiune incom­pletă sunt simptome ale cistitei. La bărbaţii care suferă de această afecţiune, jetul urinar poate fi întrerupt, fără forţă, urina tulbure, urât mirositoare, în cazuri mai grave putând apărea chiar febră. Medicii atrag atenţia că, de cele mai multe ori, cistita este o afecţiune secundară unei alte patologii şi necesită investigaţii supli­mentare, precum eco­grafie sau urografie. „La băr­baţi, în 90% din cazuri, cistita este o complicaţie secundară. Ea poate ascunde un cancer vezical, un adenom de prostată sau un cancer de prostată", atrage atenţia Cristian Surcel, medic urolog la Spitalul Fundeni din Bucureşti.

Faceţi ecografie şi urografie

Alte complicaţii ale cistitelor sunt pielonefritele şi abcesul renal, când o bucată de rinichi se transformă într-o pungă de puroi, boli care apar atunci când infecţiile urinare se cronicizează, pentru că nu sunt  tratate la timp. „În condiţii de scădere a puterii de apărare a or­ga­nismului, germenii din vezică pot urca în rinichi, afectându-i în scurt timp şi pe aceştia", avertizează Loredana Pop, medic nefrolog la Spitalul CFR 2 din Bucureşti.

Inflamaţii ale vezicii urinare pot apărea în copilărie, din cauza malformaţiilor con­genitale, şi după vârsta de 60 de ani, când se produc modificări ale prostatei. „Aceasta creşte în volum şi va îngreuna scurgerile de urină, ceea ce va predispune la răspândirea bacteriilor şi la apariţia infecţiilor urinare, cum este şi cistita", spune Loredana Pop. Specialistul a observat că majoritatea pacienţilor bărbaţi care apelează la medic pentru astfel de simptome au şi scurgeri pe canalul genital, ceea ce im­pune efectuarea unui diagnostic diferenţial pentru a putea depista dacă boala este însoţită de o infecţie cu transmitere sexuală. „Dacă scurgerile sunt lăptoase, urât mirositoare şi pătează lenjeria, poate fi vorba de o boală cu transmitere sexuală", spune Loredana Pop. O formă de cistită foarte rar întâlnită este cea interstiţială. „În acest caz, inflamaţia vezicii nu este dată de o bacterie, ci de un proces autoimun, toxic ori neuroendocrin", explică Surcel.

Se tratează mai greu la bărbaţi decât la femei

În cazul bărbaţilor, tra­ta­mentul cistitelor este mai complicat decât la femei, întrucât sunt necesare doze mai mari de substanţe care distrug bacteriile ce provoacă infecţia. „Anti­bioticele se concentrează mai greu în prostată şi nu toate reuşesc să ajungă în această glandă în doza optimă. Uneori, trebuie testate mai multe me­dicamente pentru a des­coperi care este cel mai eficient pentru organismul pacien­tului", adaugă Pop. Medicii spun că tratamentul durează minimum zece zile şi include, pe lângă antibiotice,  medicamente anti­in­flam­a­toare şi antispastice.

Statistici

2% din populaţie are cistită

10% dintre pacienţii cu cistită interstiţială sunt bărbaţi.

Femeile sunt de 30 de ori mai expuse riscului de a face cistită decât bărbaţii.

Bărbaţii cu prostata mărită şi homosexualii activi din punct de vedere sexual au un risc mai mare de a face cistită decât ceilalţi bărbaţi.

Două din 100 de persoane se îmbolnăvesc de cistită.