Pacienţii care au probleme cu glicemia pot participa la cursuri interactive în spitale, unde învaţă să-şi ţină boala în frâu.

Doamnele de la salonul 6 n-au venit!", spune o voce feminină pe holul spitalului Malaxa din Bucureşti. „Mă duc să le iau pe sus!", îi răspunde un medic. În câteva minute, trei femei intră în cameră şi se aşază pe scaunele negre de care sunt ataşate măsuţe de scris. E trecut de ora 11.00. În total, şase paciente, toate diagnosticate cu diabet. „Mă numesc Elena. Cu diabetul trebuie să trăiţi ca şi cu un prieten. Câte dintre dumneavoastră aveţi diabet nou descoperit?", îşi începe cursul, zâmbind, asistenta educator. Răspunde o femeie în rochie verde.

Lângă ea, se află o bolnavă în halat verde care se luptă cu diabetul de trei ani şi face insulină de doi ani. Alături, o pacientă cu părul sur poartă o rochie roşie cu buline albe şi şlapi asortaţi. Are diabet de cinci ani, nu face încă injecţii cu insulină, dar este foarte interesată de subiect. O altă bolnavă a fost diagnosticată cu diabet în urmă cu zece ani, iar altele două au aflat recent de boală. 

Cursurile se ţin marţea, miercurea şi joia

Cursurile pentru bolnavii de diabet se ţin la Spitalul Malaxa din Bucureşti de mai bine de 20 de ani şi sunt preluate după modelele din alte ţări, precum Germania sau SUA. „Ideea cursului a venit de la constatarea că educarea pacienţilor poate contribui la ameliorarea rezultatelor tratamentului şi a calităţii vieţii. Discuţiile cu medicul nu sunt suficiente pentru pacienţii cu diabet nou descoperit, astfel încât la curs primesc un volum mare de informaţii într-un timp foarte scurt", spune Eduard Adamescu, medic diabetolog la Spitalul Malaxa.

Cursurile pentru diabetici sunt interactive, se ţin săptămânal, marţi, miercuri şi joi, de la ora 11.00 şi durează în jur de o oră şi jumătate. În prima zi, bolnavii învaţă mai multe lucruri despre boala de care suferă, despre glicemie şi insulină, despre simptomele diabetului, şi li se explică detaliat cum se fac injecţiile cu insulină acasă. „Insulina cu durată lungă de acţiune se face în picior. Înţepătura se face la o palmă mai sus de genunchi şi una mai jos de fesă", spune asistenta Elena Jidavu, în timp ce arată cu palmele zonele care trebuie ferite de ac. „E bine ca înţepăturile să fie făcute de fiecare dată în alt loc, la o distanţă de doi centimetri, pentru că alt­fel se distruge ţesutul şi insulina nu se mai absoarbe", continuă ea. Pacientele se uită cu atenţie la Elena şi-şi notează în carneţel aproape tot ce le spune. „Scrie, că şi noi scriem", o îndeamnă pacienta în roşu pe o altă bolnavă.

„Mi-e frică de insulină!"

Injecţiile cu insulină nu sunt deloc pe placul bolnavilor, dar Elena îi încurajează că nu sunt dureroase şi că totul este spre binele lor. „Mie mi-e frică de insulină!", spune femeia în rochie şi şlapi roşii, norocoasă că încă nu are nevoie de injecţii. Bolnava în halat verde este de altă părere, la care a ajuns însă după ce şi-a neglijat boala mult timp. „De când fac insulină, mi-e bine. Înainte de tratament, nu mă mai puteam da jos din pat, mi se blocaseră muşchii. Am zis că pot să trăiesc şi fără să mă tratez şi am ajuns târziu la medic că nici n-am avut tot ce mi-a trebuit şi mi-am spus că mai bine am grijă de copil. Am gândit prost", recunoaşte femeia.

Cursul continuă, iar Elena îşi învaţă pacientele cum să păstreze cartuşele cu insulină. Le spune că trebuie ţinute în frigider, în lada de fructe, şi nu în sertarele de pe uşă, pentru că unele frigidere îngheaţă. „Înainte de a face injecţia, să vă uitaţi de fiecare dată la termenul de valabilitate", spune Elena. Ea ştie că una din metehnele bolnavilor care se văd externaţi este să nu ţină regimul început în spital. „Regimul e baza şi apoi vine tratamentul. Nu poţi face insulină, apoi să te duci acasă şi să mănânci orice. Am auzit şi de pacienţi care ţin regim doar cu două-trei zile înainte de a veni la medic", continuă Elena.

Testul buclucaş

Pentru un diabetic, regimul alimentar e una din provocările cele mai mari. Dieta trebuie să conţină multe fructe, legume, dar şi lapte, orez, paste făinoase ori cartofi şi toate acestea trebuie împărţite în trei mese principale şi trei gustări. „La unii, e şi un dezinteres. Dacă văd la cineva că merge şi fără regim, se iau după el", spune Elena. Despre regimul alimentar Elena le vorbeşte pe larg bolna­­­vilor în a doua zi de curs. Îi învaţă ce alimente trebuie să mănânce, cum le prepară, în ce cantitate, la ce oră şi de ce este bine să ţină regim. „Asta e partea cea mai interesantă pentru pacienţi. Mulţi vin la curs cu ideea preconcepută că nu au voie să mănânce banane. Ai voie orice, dar trebuie să cântăreşti alimentele. Mulţi dintre ei întreabă despre alimentele care le pot înlocui pe cele recomandate", zice Elena.