Strabismul este o boală frecventă a ochilor, care apare la copiii mici şi preşcolari, dar toate cauzele care o declanşează nu se cunosc încă. Copilul priveşte „încrucişat”, mai ales atunci când este obosit. Boala poate apărea din „senin”, după un episod de febră mare, sau după o sperietură zdravănă, a explicat, la Digi24, doctorul Mircea Filip, medic primar oftalmolog.
Strabismul este o tulburare a privirii prin care copilul sau adultul priveşte în diecţii diferite cu fiecare dintre ochi. Acest lucru este important şi trebuie luat în seamă încă de la apariţie, pentru că uneori strabismul poate ascunde altă boală mult mai gravă – o boală inflamatorie sau tumorală a unuia dintre ochi, chiar dacă, aparent, copilul este foarte bine.
Privirea încrucişată poate fi mai mult sau mai puţin evidentă, dar, în general, părinţii sau anturajul apropiat al copilului observă că micuţul nu are o privire normală. În asemenea situaţii, trebuie să se meargă la medic, nu trebuie aşteptat în ideea „lasă, că se face mare şi-l operez”, subliniază doctorul Mircea Filip. Problema nu este aspectul ochiului, pentru că aceasta se poate rezolva – chirurgical sau nu -, dar este important, pentru că în general unul dintre ochi rămâne cu o vedere mai slabă, atrage atenţia medicul oftalmolog. Este, de fapt, obiectivul principal al medicului curant – să evite apariţia acestei probleme, care nu mai poate fi rezolvată la vârsta adultă.
Citeşte şi Şapte metode utile pentru a vă proteja memoria
„Nu ştim de ce apare (strabismul). Există şi cauze exacte, dar deseori strabismul are o cauză pe care nu o ştim. De exemplu, copilul are doi ani, face febră, 39, şi mâine dimineaţă copilul are strabism. Nu ştim de ce. Sau: l-a speriat ceva şi mâine, copilul are strabism. Nu foarte accentuat, dar se observă, mama observă ceva schimbat la copilul său”, a explicat doctorul Mircea Filip.
Atenţie la istoricul familial!
Este bine întotdeauna să facem un control la un copil ai cărui părinţi sau rude apropiate – bunici, fraţi, unchi – au strabism, este bine să urmărim acel copil, spune dr. Mircea Filip. Primul control, dacă nu se observă nimic, poate fi făcut la vârsta de 2-3 ani.
Tratamentul este în primul rând cu ochelari, dar nu pentru că nu ar vedea bine, ci pentru există o legătură între nişte dioptrii, pe care le are ochiul şi pe care copilul nu le simte, dar pe care medicul le decelează. De exemplu, copilul are +4, dar el vede foarte bine, mama nu constată nimic. Pe de altă parte, părinţii trebuie să înţeleagă că în cazul copilului cu strabism, tratamentul se întinde pe durata câtorva ani de zile. Rezultatele pot fi foarte bune, iar operaţia poate fi evitată.
Citeşte şi Ritualul corect de îngrijire a tenului primăvara
„Sună urât pentru oricine o operaţie nu este un lucru drăguţ, mai ales în acea zonă şi mai ales când e vorba de copilul tău. Nu operaţia este prima atitudine a medicului”, punctează medicul oftalmolog. De asemenea, după operaţie, copilul trebuie să rămână în grija medicului, pentru că nu s-au încheiat toate, de exemplu, el rămâne cu aceste dioptrii care, în timp, vor scădea mult în mod natural. Dacă nu scad, trebuie să le compensăm prin ochelari sau atunci când copilul ajunge mare, putem discuta de o reducere chirurgicală a acestor dioptrii, arată dr. Mircea Filip.