Autoritatile americane de sanatate publica din New York si Washington vor sa schimbe politica referitoare la consumul de sare, ba chiar sa oblige companiile alimentare sa utilizeze o cantitate mai mica in mancarea ambalata, potrivit ziarului The New York Times.

Efectele acestei schimbari nu sunt inca foarte clare. Potrivit unei estimari citate de Jurnalul de Medicina din New England, ar fi astfel evitate anual mai mult de 44.000 de decese. Departamentul de Sanatate si Igiena din New York vorbeste de un numar mult mai mare de vieti salvate: aproximativ 150.000. Asociatia Americana de Medicina spune insa ca sute de milioane de oameni ar fi supusi astfel unui experiment cu efecte adverse imprevizibile, cum ar fi ingrasarea populatiei, in timp ce alte voci spun ca modificarile nu ar avea nici un efect deosebit.

Deocamdata nici o varianta nu este gresita sau corecta. Exista atat de putine dovezi solide, incat reforma poate avea practic orice rezultat, pentru ca expertii nu sunt nici macar siguri daca americanii mananca mai multa sare decat o faceau in trecut sau nu. Cu alte cuvinte, atunci cand nu cunosti trecutul, prezicerea viitorului este o ecuatie cu multe necunoscute.

Cu cat incearca mai tare expertii sa salveze America, cu atat mai rau se ingrasa oamenii. In timpul campaniei anti-fumat, cei care au urmat sfatul s-au ingrasat in medie cu 7 kilograme dupa aceea. Cu siguranta, greutatea in plus a fost un pret bun platit pentru o viata mai lunga si mai sanatoasa, dar odata cu succesul a venit si o noua provocare.

Expertii au sugerat atunci americanilor sa evite grasimile, sfat care a devenit deviza oficiala a ghidului national de alimentatie in anii ’80 si ’90. Campania anti-grasime a avut cu siguranta impact asupra pietei alimentare, dar, in timp ce oamenii se indopau cu mancare saraca in grasimi, continuau sa se ingrase. Pana la urma, in 2000, expertii au revizuit ghidul de dieta echilibrata si au admis ca e posibil ca sfaturile lor anti-grasime sa fi contribuit la cresterea numarului bolnavilor de diabet si a cazurilor de obezitate, incurajand neintentionat americanii sa manance mai multe calorii. 

Acest fiasco nu a potolit cheful reformistilor, daca e sa judecam dupa numarul in crestere de campanii care vor sa impuna restrictii la sare. Pornind de la dovada ca o dieta limitata in sare scade tensiunea arteriala, militantii au extrapolat cum ca zeci de mii de vieti ar fi salvate daca mancarea ar avea mai putina sare.

Este oare posibil sa convingi publicul sa reduca permanent consumul de sare? Oamenii de stiinta s-au chinuit destul de mult pana acum sa ii faca sa reduca sarea macar pentru perioade scurte si supravegheate, in scop experimental.

Cei care doresc schimbarea spun ca este posibil ca industria alimentara sa reduca clorura de sodiu ascunsa in produse. Ei vor ca Statele Unite sa depaseasca modelul Marii Britanii, unde a fost sustinuta o campanie intensiva pentru a obliga atat industria, cat si consumatorii, sa utilizeze mai putina sare. Ca rezultat, spun autoritatile britanice, din 2000 pana in 2008 s-a inregistrat o reducere cu 10% a nivelului de sare folosit in consumul zilnic, masurat prin analiza cantitatii de sare excretata in urina timp de 24 de ore.

Acest raport britanic a fost contestat de cercetatorii de la Universitatea Davis, California si de la Universitatea Washington din St. Louis, intr-un articol recent din Jurnalul Societatii Americane de Nefrologie. Echipa, condusa de doctorul David A. McCarron, un nefrolog de la Davis, a criticat autoritatile britanice pentru ca au folosit statistici din 2008 si 2000, dar au ignorat alte studii similare, realizate in ultimele doua decenii.

"Dupa analiza tuturor studiilor din Marea Britanie, nu exista nici un trend constant in consumul de sare din ultimii ani", spune Dr. McCarron, care este un critic vechi al reformistilor in problema sarii. El spune ca singura dovada notabila este variatia foarte mica in consumul de sare din Marea Britanie si, de fapt, in toata lumea.

McCarron si colegii sai au analizat masuratori amanuntite din 33 de tari din lume si au raportat ca, in ciuda diferentelor de dieta si cultura, indivizii consuma in general aceeasi cantitate de sare. Au fost doar cateva exceptii, cum ar fi triburile izolate din Amazon si Africa, dar marea majoritate a oamenilor consuma mai multa sare decat cantitatea recomandata de ghidul alimentar american.

Rezultatele au fost atat de asemanatoare, incat McCarron a conchis ca retelele din creier regleaza apetitul pentru sare, astfel incat oamenii consuma zilnic o cantitate deja stabilita. Daca este asa, acest lucru ar putea ajuta la explicare paradoxului legat de fatpul ca americanii consuma mai multe calorii zilnic decat o faceau.

Mancarea suplimentara se presupune ca aduce o cantitate sare aditionala, dar inca nu s-a dovedit un trend ascendent in consumul zilnic de sare din ultimii ani in testele pe urina, considerate cea mai buna metoda de analiza, pentru ca masoara direct nivelul de sare, in loc sa se bazeze pe amintirile oamenilor legate de ceea ce au mancat.

Un militant proeminent in problema sarii, doctoral Lawrence Appel de la Universitatea Johns Hopkins, a spus ca tehnicile diferite folosite in analiza ureica ar putea masca de fapt o crestere a consumului de sare.

McCarron spune ca masuratorile sunt demne de incredere si ca efectele ar putea fi explicate prin urmatoarea teorie: Pe masura ce americanii au inceput sa consume mai multe calorii, au lasat-o mai moale cu o parte din alimentele mai sarate, deci nivelul total al sodiului a ramas constant.

Dupa aceeasi logica, McCarron a speculat ca, daca politicile viitoare vor reduce cantitatea obisnuita de sare din mancare, oamenii vor dori sa o compenseze, cautand mancaruri mai sarate- sau pur si simplu mancand in continuare mai mult din toate.

Reformistii sarii neaga aceste speculatii, arugumentand ca oamenii pot avea o dieta cu putina sare fara sa castige in greutate sau sa intampline alte probleme, cu ajutorul potrivit. O ultima problema ramane daca, in cazul in care oamenii vor fi pana la urma convinsi sa manance mai putin sarat, starea sanatatii lor va fi mai buna. Estimarile cu privire la toate vietile ce vor fi salvate sunt doar extrapolari bazate pe presupusele beneficii ale scaderii tensiunii arteriale.

Daca ar fi sa contabilizam numarul infarctelor si atacurilor cerebrale suferite de oamenii care respecta un regim nesarat, rezultatele nu sunt deloc incurajatore, potrivit unui raport al specialistului Michael H. Alderman, un expert in hipertensiune de la Facultatea de Medicina Albert Einstein. O dieta saraca in sare a fost asociata cu rezultate clinice mai bune in doar 5 din cele 11 studii pe care le-a luat in considerare; in rest, oamenii cu diete fara sare au avut aceeasi evolutie sau chiar mai rea.

"Cand reduci sarea, scade tensiunea arteriala, dar pe langa asta, pot aparea alte efecte adverse nedorite. Pe masura ce acumulam mai multe date despre efectele sarii, campania pentru reducerea consumului in alimentatie pare inutila, desi sustinatorii ei par mai hotarati ca niciodata sa modifice politica", a spus Alderman.

Inainte ca politica publica sa fie schimbata, Alderman si McCarron sugereaza cercetari si analize riguroase pe baza dietei sarace in sare. Aceasta propunere este respinsa de sustinatorii schimbarii, pe motiv ca dureaza prea mult si este costisitoare. Daca luam totusi in considerare potentialele costuri ale unui alt esec in sanatatea publica, asa cum a fost campania anti-grasime, experimentele clinice ar putea fi solutia potrivita.