Un studiu al Institutului de Cercetare a Calitatii Vietii (ICCV) concluzioneaza ca modul de viaţă se referă la felul în care se defăşoară viaţa unor grupuri sociale la un moment dat, ce strategii de viaţă, ce comportamente şi atitudini dezvoltă la un moment dat un grup social, într-un context socio-economic particular, iar stilul de viaţă se referă la opţiunea individuală - ce strategie de viaţă, ce comportamente şi atitudini dezvoltă la un moment dat un individ.

O distincţie în acest sens este făcută şi de C. Zamfir (1993), care arată că conceptul de mod de viaţă îl găsim utilizat în două perspective metodologice distincte: a) o perspectivă accentuat descriptivă - de exemplu modul de viaţă al unor grupuri sociale/ colectivităţi la un moment dat (modul de viaţă al românilor); b) o perspectivă explicativ-predictivă - care porneşte de la un factor/ condiţie presupus a fi determinant, se încearcă determinarea influenţei acestuia asupra modului de viaţă - de exemplu analiza modului de viaţă ţărănesc, muncitoresc, al săracilor etc. Stilul de viaţă presupune o abordare metodologică din perspectiva intern-structurală şi normativă - profilul modul de viaţă, identificarea principiului organizator intern.

Potrivit ICCV, analiza modului şi a stilului de viaţă din perspectiva sărăciei are o lungă tradiţie în literatura de specialitate, însă putem spune că cercetări şi dezvoltări mai sistematice asupra acestui subiect s-au produs începând cu anii '90 odată cu lansarea teoriei şi explicaţiei culturale a sărăciei a lui Oscar Lewis (1966) şi a controverselor generate de această teorie.

Preocuparea pentru descrierea modului şi a stilului de viaţă adoptat de către săraci sau grupuri/ comunităţi sărace derivă din utilitatea evidentă de înţelegere a acestora ca prim pas în creionarea şi implementarea unor programe şi servicii sociale destinate înbunătăţirii calităţii vieţii celor aflaţi în sărăcie sau în situaţie de risc.

Dincolo de explicaţia pur culturală asupra sărăciei, cei mai mulţi teoreticieni din domeniu vorbesc de moduri de viaţă şi stiluri de viaţă fundate pe venituri mici/ precare (low-income life styles), încercând prin aceasta să sublinieze legătura cauzală dintre deprivarea economică şi modele distinctive/ particulare de acţiune ale celor săraci (Irelan L.M., 1967).

Din punct de vedere al descrierii modurilor şi stilurilor de viaţă, cele mai importante/ determinante 'sectoare' sunt considerate organizarea familială, pregătirea copiilor pentru procesul educaţional/ instituţionalizat, îngrijirea sănătăţii şi comportamentul economic.

Înţelegerea stilului de viaţă al săracilor presupune o analiză atentă a interrelaţiei dintre statusul social, oportunităţile economice, aşteptările individuale şi competenţa socială a indivizilor. aceşti factori (precum şi alţii) pot fi determinanţi pentru intrarea în sărăcie a unor indivizi/ grupuri, însă, de asemenea, se poate afirma că "a fi sărac este adesea un mod de viaţă în care unii indivizi sunt încătuşaţi încă de la naştere" (Irelan, 1967).

Potrivit ICCV, anormalitatea unei vieţi trăite la nivelul pragului de sărăcie presupune dezvoltarea unor moduri şi stiluri de viaţă particulare, patternuri de comportament axate pe reinterpretarea vieţii într-o manieră proprie (Irelan, 1967), care să 'îndulcească' viaţa săracilor fie şi doar iluzoriu şi efemer. Săracii prezintă patru mari seturi de comportamente, toate fiind în mare parte rezultatul deprivării şi al unor condiţii de viaţă alienante: (1) persistenţa unor credinţe fataliste; complementar şi subsecvent (2) orientare prezenteistă, spre gratificaţii immediate; (3) autoritarism - care aduce rezolvări simple, dar pe scurt termen, unor probleme grave; (4) tangibilitate/ orientare materialist-pragmatică (concreteness) - atenţie sporită acordată lucrurilor materiale, palpabile, decât celor 'intelectuale', lipsa posibilităţii de a abstractiza, de a vedea situaţiile într-o manieră generală, cuprinzătoare bazată pe procese intelectuale, ci mai degrabă de a se funda pe senzaţii şi observare nediferenţiată.