Compania aeriana Southwest si-a rezervat dreptul de a-i pune pe pasagerii obezi sa plateasca doua bilete in loc de unul.  Universitatea Lincoln din Pennsylvania, care are un numar limitat de studenti, ii selectioneaza pe acestia si pe baza greutatii corporale. Statul Carolina de Nord ii pune sa plateasca o suprataxa pentru asigurarea de sanatate pe functionarii publici prea grasi. Mai mult, unele agentii pentru adoptii resping candidatura parintilor supraponderali.

Daca Michelle Obama a luat lucrurile cu binisorul - mancand fructe si legume din gradina sa agro-biologica, sau jucand fotbal cu fetele - altii din SUA au adoptat campania anti-obezitate prin metode mai dure, scrie ziarul La Repubblica, citat de Agerpres. Pentru o Mo'Nique - mama din filmul 'Precious', care a obtinut Oscarul pentru rolul secundar, exista milioane de sosii care sunt victime ale unei noi vanatori de vrajitoare. Acum insa obezii au spus: ajunge! Revolta lor este condusa de o multitudine de organizatii unite de acelasi obiectiv: denunta persecutia lansata de cei slabi ca forma de rasism.

Cea mai radicala dintre ele se numeste "Fat!So?" (Gras! Si ce daca?). Cel mai aproape de statutul de organizatie oficiala este "National Association to Advance Fat Acceptance" (Asociatia Nationala pentru Promovarea Acceptarii Supraponderalilor). Acestea sunt noile miscari pentru autoapararea obezilor. Strigatul lor de furie este: suntem noii paria, cetateni de categoria B, iar cu scuza ca obezitatea este o epidemie costisitoare pentru colectivitate orice ultragiu la adresa noastra este permis.

Liderii ideologici ai acestui protest sunt un cuplu ciudat. El, juristul Paul Campos, are o catedra la Colorado Law School si o greutate normala (inalt de 1,73 m si 75 kg), dar a aderat la cauza din dragoste pentru justitie, scriind manifestul 'The Obesity Myth'. Ea, Marilyn Wann, inalta de 1,63 m si cu 130 kg, face parte dintre cei cu marimea XXL si este fondatoarea organizatiei "Fat!So?". Impreuna au lansat in Daily News un apel comun cu titlul: "Grasilor, a venit vremea sa reactionati".

Cei doi denunta episoade mai recente de discriminare, al caror obiect au fost chiar si personalitati: regizorul Kevin Smith a fost lasat la sol deoarece a fost considerat prea gras la check-in-ul de pe aeroport, iar guvernatorul statului New Jersey si-a luat in deradere deschis adversarul, in ultima campanie electorala, numindu-l "grasan". "Grasii - scriu cei doi lideri ai rebeliunii - au mai putine sanse de a fi angajati de o companie, daca gasesc un loc de munca sunt platiti mai putin, sunt discriminati la admiterea la universitate, li se refuza tratamentele medicale, locurile in avion, iar atunci cand intra intr-un magazin de imbracaminte sunt clientii cel mai rau tratati. Sunt considerati niste sub-oameni".

Pe aceeasi lungime de unda este si Jason Docherty, presedintele asociatiei pentru acceptarea obezilor: "America este natiunea 'politically correct', unde in general nu este permis nici macar sa ironizezi pe baza de sex, etnie si religie. Singurul caz in care a devenit acceptabil un gen de linsare psihologica este impotriva obezilor".

Contraargumentul este evident. In SUA sunt cheltuiti 344 miliarde de dolari pe an pentru tratamentul patologiilor legate de greutate (de la diabet la maladiile respiratorii) iar in termen de opt ani, 21% din toate cheltuielile de sanatate americane vor fi absorbite de bolnavii supraponderali. Din acest motiv, de la orasul San Francisco pana in statul Illinois, este folosita si arma fiscala pentru a combate proasta alimentatie. Ultima gaselnita este reprezentata de taxele impotriva bauturilor carbogazoase si indulcite, impotriva dulciurilor si altor alimente daunatoare.

In opinia sociologului Katie Le Besco de la Marymount Manhattan College, acesta este insa "un alt mod de a spune: esti gras, trebuie sa platesti. Si este o taxa asupra saracilor, pentru ca, din pacate, junk-food-ul este dominant in dieta claselor sociale defavorizate".