"Se circulă, se circulă, nici nu e poliţie. Dar aveţi grijă, să mergeţi încet, că nu e parapet, iar ăştia de la Drumuri nu răspund pentru ce se întâmplă. Adică, dacă o să cădeţi în prăpastie, nu puteţi să sunaţi la 112!"
M-am întrebat ce o fi vrut să spună vânzătoarea de la taraba de Kürtőskalács cu sunatul la 112, sau cum aş mai fi putut fi capabil să apelez numărul de urgenţă, dacă aş fi căzut cu maşina într-o râpă de la peste 2000 de metri altitudine. Sensul vorbelor femeii era însă altul şi anume că pe Transalpina eşti pe cont propriu pentru că, de fapt, şoseaua este închisă traficului. Oficial.
După ce au cheltuit 350 de milioane de euro pentru DN 67C, drumul care traversează Munţii Parâng de la nord la sud, la peste 2000 de metri altitudine, autorităţile s-au trezit în situaţia nefericită de a nu se putea lăuda cu această realizare. Ba chiar sunt nevoite să o ţină ascunsă de ochii şi urechile românilor, curioşi să-şi pună cauciucurile Loganului pe noile piese de infrastructură rutieră ale patriei. Motivul ar putea părea aberant într-o altă ţară, dar este cât se poate de obişnuit în România: Transalpina a rămas neterminată, cel puţin bucata dintre Obârşia Lotrului şi staţiunea Rânca. Nu numai că şoseaua este neterminată, dar are şi o situaţie juridică incertă în condiţiile în care CNADNR nu a preluat-o încă de la constructor. Care constructor (firma Romstrade a lui Nelu Iordache) a intrat în faliment. "Transalpina este acum ca un copil orfan", se exprima plastic ministrul Transporturilor, Ioan Rus, în urmă cu două săptămâni. Un alt mod de-a spune practic acelaşi lucru cu femeia din Obârşia Lotrului care m-a îndrumat să o apuc spre Rânca dar să am grijă că "nu pot suna la 112".
De fapt, ce-i lipseşte şoselei?
Porţiunea cea mai spectaculoasă- şi,probabil, mai utilă din Transalpina- este cea care leagă Obârşia Lotrului de staţiunea Rânca. Sunt vreo 30 de kilometri de şosea, peste Munţii Parâng, care ajung până la 2150 de metri altitudine. Încă de la intrarea pe Transalpina, în apropiere de Obârşia Lotrului, eşti avertizat că "drumul este în lucru" şi vezi un semn de "accesul interzis". Sute de maşini ignoră însă zilnic acest avertisment şi intră pe DN 67C. Asfaltul este foarte bun, dar drumul nu are parapete de protecţie, indicatoare şi nici marcaje rutiere. Revenind iarăşi la diferenţa dintre "ce este normal în general" şi "ce este normal în România", dacă am face un sondaj printre şoferii autohtoni cu solicitarea "numiţi, în 10 secunde, trei drumuri de la noi fără marcaje, indicatoare şi parapete", nu ştiu dacă vor fi prea mulţi care vor pica testul.
Mai amuzantă mi s-a părut indicaţia "drum în lucru", în condiţiile în care vineri, în amiaza mare, nu am văzut picior de muncitor sau roată de utilaj, pe toată distanţa dintre Obârşia Lotrului şi Rânca. Iarăşi, am putea spune, nimic neobişnuit pentru România…
Şi ca să respect întocmai realitatea din teren, trebuie să mai spun că Transalpina este incomparabil mai bună decât şoseaua dintre Voineasa şi Obârşia Lotrului, de pildă, ce are adevărate prăpăstii în asfalt, în care, dacă nu eşti atent, poţi dispărea cu tot cu maşină. Şi din nou să ne întrebăm: ce sens are să investeşti 350 de milioane de euro în Transalpina, dar să laşi drumurile care leagă staţiunile din jur de investiţia respectivă la stadiul de degradare în care se află în prezent?...citeşte continuarea pe travelzoom.ro
