Arheologii organizează sâmbătă Ziua Porților Deschise, în care turiștii vor putea afla povestea cetății și vor putea admira artefactele descoperite în cursul actualei campanii de săpături.
Una dintre cele mai faimoase cetăți dacice din România va putea fi vizitată sâmbătă, în cadrul Zilei Porților Deschise. Este vorba de Cetatea Zânelor din Covasna, o fortificație unicat în sistemul cetăților dacice, datorită modului în care zidurile succesive ale fortăreței ”înșurubează” Muntele Zânelor. În perioada regelui dac Decebal, Cetatea Zânelor ocupa un loc proeminent în sistemul de apărare a Carpaților Orientali. Cetatea domină depresiunea Târgului Secuiesc și are linii excelente de comunicații cu alte două cetăți dacice contemporane, cea de pe Valea Cașinului și cea de pe Vârful Ascuțit de la Cernat. Vestigiile Cetății Zânelor sunt cercetate de o echipă complexă de arheologi de la Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei din Cluj-Napoca, de la Muzeul Brăilei, de la Institutul de Arheologie ”Vasile Pârvan” din București, precum și de la Muzeul Carpaților Răsăriteni din Sfântu Gheorghe.
O poveste a gloriei și a prăbușirii
Din cercetările derulate până acum, arheologii au fost în măsură să reconstituie o parte din istoria Cetății Zânelor. Cel mai probabil, primele fortificații au fost ridicate în timpul primei vârste a fierului. În perioada dacică, această fortificație a devenit, probabil, reședința unui rege sau a unui tarabostes deosebit de puternic. În epoca regatului dac al lui Burebista, cetatea a fost distrusă, probabil în timpul luptelor dintre stăpânul său și regele dac.
Ulterior, Cetatea Zânelor a fost reconstruită în stil grandios și a devenit, probabil, reședința unui alt tarabostes, care, cel puțin în epoca regelui Decebal, depindea de regalitatea cu sediul în complexul de fortificații din Munții Orăștiei, la Sarmisegetuza.
În epoca războaielor dintre Decebal și romani, Cetatea Zânelor a reprezentat una dintre cele mai puternice fortificații ale dacilor. Este posibil ca ea să fi devenit piesa principală a rezistenței dacilor din estul Transilvaniei după căderea Sarmisegetuzei, iar unii istorici cred că regele Decebal ar fi putut lua în calcul continuarea luptei din această cetate, după ce Sarmisegetuza a fost cucerită. Însă moartea regelui dac a dus la prăbușirea întregului regat. Cetatea Zânelor a mai rezistat o perioadă scurtă asalturilor armatei romane, însă apoi a fost arsă și distrusă și, de atunci, nu a mai fost niciodată reconstruită. Una dintre cele mai mari vulnerabilități a cetății, la fel ca și în cazul Sarmisegetuzei, a fost lipsa unei surse de apă în interiorul incintei.
Sursele de apă cele mai apropiate erau reprezentate de câteva izvoare, aflate la o distanță de 100 – 200 de metri. Chiar în ipoteza în care apărătorii zidurilor cetății ar fi fost istoviți de sete, cucerirea Cetății Zânelor a fost deosebit de dificilă. Și asta pentru că fortificația se compune din patru terase, amenajate în Antichitate, apărate de ziduri, precum și de o Acropolă, de formă triunghiulară. Cetatea Zânelor este construită pe un munte înconjurat de prăpastii, iar eforturile apărătorilor au fost concentrate doar pentru apărarea zidurilor care apărau partea cea mai expusă a muntelui. În cazul Terasei a II-a, cea mai mare din cadrul complexului de fortificații, zidul de apărare pornește de la o prăpastie și se termină la cealaltă.
Cercetări. Comorile cetății
Prima oară, Cetatea Zânelor a fost cercetată în perioada 1942 – 1943 de către arheologul clujean Alexandru Ferencz. Cercetările au fost reluate în anul 1949, sub conducerea savantului clujean Constantin Daicoviciu. În anul 1968, cercetările au fost derulate sub conducerea lui Zoltan Szekely. Apoi, vreme de trei decenii, cetatea a fost lăsată pradă căutătorilor de comori. În anul 1995, o furtună puternică a smuls din rădăcini câțiva arbori, iar printre rădăcinile lor au ieșit la iveală noi vestigii, cele situate pe Terasa a IV-a, legată prin ziduri de incintă de Terasa a III-a. Cercetările arheologice au fost reluate în anul 1998. Până acum, arheologii au găsit un tezaur de monede romane, din perioadele republicană și imperială, o statuetă romană din bronz, arme din fier, podoabe din bronz și din fier, dar și vase și unelte din ceramică și fier.
