În cei 61 de ani de funcționare, în Lepşa au fost crescute peste 600 de tone de pește.
Stațiunea Lepșa este perla turismului montan vrâncean, ce cuprinde cascada Putnei, rezervația Cheile Tișiței, rezervația dendrologică și floristică Lepșuleț, Parcul Natural Putna. Locuri de o frumusețe ce îți taie respirația.
Înființată încă din 1955, păstrăvăria Lepșa este cea mai veche din Moldova şi, implicit, un obiectiv turistic de top pentru județul Vrancea. Această unitate, aflată în subordinea Regiei Naţionale a Pădurilor – ROMSILVA, are o capacitate de 9-10 tone de păstrăv pe an, iar exemplarele crescute aici sunt vândute restaurantelor importante din întreaga țară, dar și pensiunilor din zonă.
La Lepșa există 19 bazine și o maternitate, unde sunt ținuți puieții de păstrăv, acum numai din specia curcubeu. Până în anul 2000, la Lepșa erau crescuți și puieți din specia indigen, care erau mai apoi eliberați în apele rapide de munte. În ultimii 20 de ani întreaga responsabilitate a creșterii păstrăvului a avut-o și o are inginerul specialist în salmonicultură Lenuța Neagu. Dar cantitatea de 9-10 tone pe an care este produsă aici a început să fie insuficientă, din cauza cererii crescute. În cei peste 61 de ani de funcționare, păstrăvăria de la Lepșa a produs peste 600 tone de păstrăv curcubeu pentru consum și în jur de 12-15 milioane de puieți din specia păstrăv indigen.
Un loc de vis în amonte de cascada Putnei
„Păstrăvăria Lepșa a fost reabilitată în ultimii ani din fonduri proprii, fiind refăcute două bazine pentru puiet. Avem o producție constantă de 9-10 tone de pește anual, recordul este de 13,6 tone realizat în urmă cu câțiva ani. Dar avem încă probleme cu debitul de apă, care nu este întotdeauna suficient din cauza unei microhidrocentrale construite în amonte de păstrăvărie pe râul Greșu. Vara debitul este insuficient, dar și apa vine la o temperatură de 24-25 grade Celsius și din cauza turbidității produse de microhidrocentrală. Iar noi, de la 22 grade Celsius în sus nu mai putem hrăni păstrăvul“, ne-a precizat purtătorul de cuvânt al Direcției Silvice Vrancea, Titi Olteanu.
Până în anul 2000, la Lepșa era crescută și specia de păstrăv indigen care nu era destinată consumului public, ci pentru repopularea râurilor de munte. Aceştia erau deversaţi cu zeci de mii de bucăți, anual în luna aprilie, în apele din zonă: Lepșa, Lepșuleț, Tișița, Zăbala, Greșu sau Putna.
„Din păcate, după anul 2000, o parte din pădurile și râurile din zonă a trecut în administrarea Agenției Naționale de Pescuit și Acvacultură, iar o alta în administrarea Parcului Natural Putna, astfel că aceste instituții nu au mai apelat la noi, Direcția Silvică, pentru o populare cu puieți de păstrăv indigen“, ne-a mai precizat inginerul Titi Olteanu.
Turiștii care fac drumeții prin aceste zone mirifice își pot opri pasul la păstrăvărie de unde pot cumpăra un păstrăv viu, la 25 lei/kg, ca ulterior să-l poată pregăti la pensiunea unde sunt cazați. O delicatesă specifică zonei este hârzobul preparat de localnici, adică păstrăv sărat, apoi afumat şi păstrat într-un pat de cetină de brad.
O delicatesă specifică zonei este hârzobul preparat de localnici, adică păstrăv sărat, apoi afumat şi păstrat într-un pat de cetină de brad.
