Radu Vatcu, un inginer român, a decis, la 40 de ani, să renunțe la afacerea sa, în domeniul comerțului pentru instalații electrice, și să-și câștige traiul călătorind. Așa a apărut prima agenție de turism de aventură din România, un business nișat, care constă în expediții în lumea întreagă, cu grupuri restrânse de oameni, care ajung cu Radu în destinații spectaculoase ale planetei: de la cele mai înalte și celebre culmi muntoase – Mont Blanc (Franța), Mount Kenya (Africa), Aconcagua (Argentina), la trekking și aventură în Patagonia, Venezuela,Tanzania, Borneo, Antarctica, Peru, America Centrala, și multe altele.
Citiți mai jos interviul cu antreprenorul Radu Vatcu.
Cum s-a născut ideea de a înființa o agenție de turism extrem?
Radu Vatcu: Ideea s-a născut pornind de la pasiunea mea, alpinismul. Dar se leagă și de prima expediție mai serioasă, o ascensiune pe care am făcut-o în Munții Elbrus din Caucaz, prin 2007. Nu m-am oprit acolo, au urmat Kilimanjaro (masiv așezat la granița dintre Tanzania și Kenya) și Aconcagua (cel mai înalt munte din ambele Americi, situat în Argentina).
În acele expediții am cunoscut oameni liberi care călătoreau fără griji, am întâlnit culturi și gândiri diferite. Asta m-a făcut să-mi dau seama că eu mă transformasem în sclavul muncii mele și atunci mi-am pus pentru prima oară problema cum să-mi reorganizez viața. Cu riscul de a dărâma tot ce construisem înainte, am decis să merg mai departe.
Când ai început să practici alpinismul?
Iubitor de munte mă știu de mic. Am început cu traseele nemarcate făcute alături de părinți, apoi am intrat într-un club montan, ,,Amicii Salvamont’’, acolo am deprins primele tehnici profesionale de alpinism și cățărare.
Și te-ai gândit vreodată că pasiunea ta se va transforma într-un job?
Nici prin cap nu mi-a trecut. Cum nu m-am gândit că voi ajunge să fac atât de multe expediții încât să mă apropii de sintagma ,,colecționar de vârfuri’’. Dar urcatul pe munte creează dependență.
Clarifică, te rog, noțiunea de turism extrem: cărui segment de vârstă se adresează acest tip de activitate turistică? Cât de importantă este pregătirea fizică și psihologică?
Genul acesta de turism pe care îl practicăm noi, eu îl numesc, mai degrabă, turism de aventură. Iar destinațiile extreme sunt acele țări unde găsești bariere lingvistice, zone unde accesul logistic este dificil sau mijloacele de transport nu există și trebuie găsite tot felul de artificii. Pregătirea fizică este necesară pentru programele care presupun trasee de mers pe jos, însă nu este obligatorie, deoarece noi facem mai mult decât atât. Clienții noștri sunt persoane care au spirit de aventură și de cunoaștere, și nu prea practică turism de masă.
Din acest motiv, îmi doresc întotdeauna să-i cunosc înainte de călătorie. Să văd cum sunt ei așa, ca oameni, să mă asigur că au înțeles ce urmează să li se întâmple într-o exursie de acest fel. Și, de fiecare dată, le spun că motivația este cea mai importantă, să nu pună accent pe partea tehnică – escaladarea muntelui, ci pe de frumusețea naturii.
Unde a fost organizată prima expediție?
Prima a fost în Africa – Kenya și Tanzania, pe o perioadă de două săptămâni, cu un grup mic, de cinci persoane. Dar nu a fost o excepție, pentru că, oricum, grupul nostru este format din șase până la maxim 12 persoane, în general.
Ținând cont că tu ești ghid turistic, cum te pregătești pentru o astfel de plecare? La întoarcere, ai nevoie de o perioadă de recuperare?
Depinde. În general, nu poți spune că te întorci obosit fizic după o excursie, chiar dacă este o ascensiune montană. Eu nu fac niciun fel de pregătire, însă participanților le-o recomand.
Ai fost tentat să renunți la acest proiect antreprenorial? Există teama și presiunea resonsabilității față de cei care te însoțesc?
Au fost vreo două cazuri în care am avut clienți dificili, deși mereu am susținut că ai mei clienți sunt mai inteligenți decât cei care practică turismul de masă. Există această teamă și tocmai din acest motiv încerc să evit riscurile și să fiu extrem de precaut.
Am avut, în Nepal, o situație în care a trebuit să întorc grupul, pentru că ninsese foarte mult și era pericol de avalanșă. Ulterior am aflat că au murit peste o sută de oameni în aceea avalanșă. Muntele este periculos, așadar predomină responsabilitatea și uneori presiunea.
Ai ajuns pe toate continentele? Care au fost destinațiile emblematice în care te-ai aventurat?
Am ajuns în aproape toate, mai puțin în Antarctica. Eu sunt atras de sudul Americii – Patagonia, de Continentul Negru – Africa Neagră, de munți – Himalaya, am ajuns în Noua Zeelandă și Asia. Am escaladat de cinci ori Elbrusul (5.642 m) și tot de atâtea ori Mont Blanc (4.810 m).
Ce pregătești pentru 2016?
În fiecare an, introduc destinații noi, doresec mereu să ies din rutină chiar dacă fiecare excursie are autenticitatea ei și nu seamănă cu cea anterioară. De Paște, plecăm în Etiopia, apoi vom face o expediție în America de Nord – Alaska. Mai nou, am introdus și Islanda în program, iar spre sfârșitul anului, doresc să să mă reîntorc în Africa, pe un traseu care începe din Cape Town, traversează deșertul Kalahari în Namibia și Delta Okavango. Această delta din Botswana este cea mai mare deltă formata pe uscat din lume. Se formează la vărsarea râului Okavango, fiind un imens bazin în Deșertul Kalahari, și de unde majoritatea apei se evaporă în loc să se verse în mare. Vom ajunge și la cascada Victoria, care se află la granița dintre Zimbabwe şi Zambia.
Ce sentimente te încearcă la finalul unei astfel de expediții?
De bucurie, atunci când mă întorc în drum spre casă cu clienții mulțumiți. Și de nerăbdare să ajung acasă și să-mi prelucrez singur fotografiile, pentru că o altă pasiune a mea încă de când eram mic este legată de fotografie.
