14.4 C
București
miercuri, 27 martie 2024
AcasăSpecialRechinii, criminalii în serie ai oceanelor

Rechinii, criminalii în serie ai oceanelor

Serialul „Shark Week“, care are o istorie de nu mai puțin de 28 de ani, revine pe Discovery Channel între 24 și 30 august, în ­fiecare seară, de la ora 23.00.

Ediția din această vară este mai „ascu­țită“ și mai „fioroasă“ ca niciodată, incluzând programe despre istoria celui mai impunător rechin de pe coasta Cubei, poreclit „El Monstruo“, studii ale cercetătorilor despre cei mai spectaculoși și neobișnuiți rechini de pe glob sau experiențe ale experților Jeff Kurr, Andy Casagrande și Dickie Chivell din largul coastei de vest a peninsulei Baja California din Mexic, unde trăiesc cele mai mari exemplare de rechin alb.

Pe lângă grila specială de programe dedicate rechinilor, Discovery a pregătit și o enciclopedie online – Sharkopedia – un ghid complet care aduce noutăți despre rechini, fotografii uluitoare, infografice, hărți, concursuri și foarte mult conținut interactiv.

Iată unele informații inedite despre rechini:

Rechinul preistoric Megalodon putea ajunge, se pare, chiar și la o lungime de 18 metri. Până în prezent, este considerat cel mai mare rechin din toate timpurile. Scheletul de rechin este alcătuit în întregime din cartilaje. Când un rechin moare, sarea din apa oceanului îi dizolvă complet scheletul, astfel încât din corp nu mai rămân decât dinții.

Galeofobia sau Selacofobia este frica irațională de rechini. Cuvântul provine din grecescul „galeos“, care era o specie de rechin. Perioada de gestație pentru o femelă de rechin oscilează între cinci luni și doi ani.

Cu o singură mușcătură, un rechin poate aplica o presiune de până la 2,8 tone-forță/cm². Este suficient pentru a smulge mâna sau piciorul unui om.

Rechinul poate să vadă într-un cerc aproape complet – deci aproape la 360 de grade! Are doar două „puncte moarte“, pe care nu le vede: unul în fața botului și celălalt exact în spatele capului. Rechinul cap-de-ciocan călă­torește de pe coasta Floridei până spre regiunile polare, adaptându-se la variațiile de temperatură dintre diferite zone pe parcursul acestei călătorii acvatice.

În prezent, există cel puțin 350 de specii de rechini în oceanele lumii. Diferă între ele ca formă, dar au anumite caracteristici în comun – ca, de pildă, ficatul de mari dimensiuni.

Unele femele de rechini folosesc spermatozoizi de la mai mulți masculi pentru a se reproduce. Astfel, puii lor sunt frați vitregi între ei, chiar dacă se nasc în același timp.

Cu 6 ani înainte de „Fălci“, filmul lui Steven Spielberg, actorul Burt Reynolds a jucat în filmul „Shark“. La filmări au fost folosiți rechini adevărați, iar un cascador și-a pierdut viața. Unii rechini încep „să funcțio­neze“ chiar înainte de a se naște, fiindcă rod cu dinții înve­lișul oului care îi înconjoară, ca să poată ieși în apa oceanului.

Aztecii agățau șiruri de ardei iuți de canoele lor ca să țină rechinii la distanță, dar cercetătorii din zilele noastre se îndoiesc de eficiența acestui obicei.

În 1978, niște arheologi au descoperit rămășițe de rechini sub ruinele Marelui Templu Aztec.

Pescuitul sportiv de rechini nu a început să se bucure de popularitate decât abia după premiera din 1975 a filmului „Fălci“. După aceea, mulți pescari și-au dorit să poată prinde un mare rechin alb „mâncător de oameni“.

Rechinii vânează ca să se hrănească, nu ca să se amuze, dar au aceleași obiceiuri ca și criminalii în serie, căci își urmăresc victimele – care nu bănuiesc nimic – până când le ucid.

Fenomenul de electro-recepție îi ajută pe rechini să remarce schimbările produse în conductivitatea electrică a apei saline. Sângele modifică proprietățile de conductivitate ale apei, iar rechinii îi simt rapid mirosul. Rechinii se pot folosi de bătăile inimii ca să-și urmărească prada, fiindcă au în structura nasului niște receptori sensibili la impulsurile electrice, numiți „ampulele lui Lorenzini“.

Urechile de rechin nu sunt vizibile, dar urechea internă poate recepta sunete emise de prada aflată chiar și la peste 240 de metri distanță. Rechinii au avut dintotdeauna o reputație proastă. Celebrul istoric grec din antichitate Herodot susținea că rechinii au distrus o flotă a perșilor în secolul 5 î.Hr.

Rechinii au un simț al mirosului absolut uluitor. Este atât de puternic, încât poate să detecteze o singură picătură de sânge într-un bazin olimpic.

Speciile de rechini au diverse „coduri“ de hrănire. Rechinii de recif din Caraibe, de pildă, au o organizare socială ierarhică bine conturată, în care exemplarele mai mari au întâietate.

Rechinii pot să vadă chiar și în ape tulburi, datorită unei membrane numită „tapetum lucidum“, care crește sensibilitatea ochiului la lumină.

În Volusia County din Florida s-au produs mai multe atacuri de rechin decât în oricare altă zonă din lume (210 atacuri din 1882 și până în prezent).

Rechinul pitic e una dintre cele mai mici specii de rechin din lume, atingând în medie 20 cm lungime. În plus, are proprietăți bioluminiscente.

În stomacul mai multor exemplare de rechini-tigru, cercetătorii au descoperit tot felul de obiecte rămase intacte – de la anvelope și canistre de benzină până la numere de înmatriculare pentru mașini.

Oamenii de știință care studiază rechinii întocmesc profiluri geografice, care indică locurile unde e mai probabil să se producă atacuri – de pildă, pe traseele de deplasare ale peștilor sau în apropierea recifurilor.

Rechinii sunt sensibili la influența Lunii asupra mareelor. Fazele Lunii afectează obiceiurile de hrănire ale rechinilor și îi fac să se apropie mai mult sau mai puțin de țărm. Când vasul USS Indianapolis a fost atacat de rechini în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, 900 de mateloți au rămas naufragiați în apele Mării Filipine, în apropiere de Guam, timp de 4 zile.

Solzii de pe pielea rechinului au forma unor mici dinți, numiți „denticule“. Forma lor îi permite animalului să se miște mai ușor prin apă, fără să i se agațe de piele crustacee sau depozite de alge.

La anumite specii de rechini, după ce embrionilor le cresc dinții, aceștia încep să-și devoreze frații încă nenăscuți, până când în final mai rămâne un singur rechin. Fenomenul se numește „canibalism intrauterin“.

Rechinii reacționează la auzul unui sunet denumit „fredonatul delicios“. Este o undă infrasonică pe care o emit peștii răniți, deci pentru rechini este semnalul sonor care anunță o masă câștigată cu mai puțin efort.

Din când în când, femelele de rechin se pot reproduce fără să aibă contact cu un rechin mascul. Fenomenul se numește ”partenogeneză”.  

Cele mai citite

Traficul rutier restricționat în Pasajul Unirii din Capitală. Un motociclist a intrat în peretele pasajului

Traficul rutier este restricţionat marţi seară în Pasajul Unirii din Capitală, pe sensul de mers către bd. Mărăşeşti, după ce un motociclist a intrat...

Mai mulți palestinieni au murit în încercarea de a ajunge la ajutoarele parașutate

Ajutoarele aruncate din avion au căzut în apă. Biroul de presă al guvernului din Gaza, condus de Hamas, susţine că 18 palestinieni au murit...

Ministerul Muncii și Solidarității Sociale modifică legislația din domeniul asistenței sociale

Ministerul Muncii și Solidarității Sociale anunță modificarea a șase acte normative din domeniul asistenței sociale. Schimbările au fost aprobate de deputați. Acestea vor aduce...
Ultima oră
Pe aceeași temă