În perioada 2 septembrie-28 octombrie se desfășoară Festivalul „Serile Lipatti“, cu concerte săptămânale de cea mai înaltă ținută în ambianța specială oferită de Conacul Lipatti de la Fundățeanca, dar și la Ateneul Român, unde invitatul de onoare, marele pianist rus Andrei Gavrilov, va susține un recital extraordinar. Evenimentul este închinat memoriei marii personalității culturale românești Dinu Lipatti.
Serile Lipatti 2014 continuă linia deschisă de primele două ediții, și anume de a promova, alături de muzicieni consacrați, tineri, debutanți în cariera interpretativă. Noutatea absolută a celei de-a treia ediții este reprezentată de masterclass-ul susținut de reputatul pianist și profesor rus Andrei Gavrilov, oferit studenților conservatoarelor de muzică din România, desfășurat timp de 5 zile în Sala Mică a Ateneului Român.
Cronica serilor 2 și 3 septembrie
Festivalul de la Conacul Lipatti de pe vechea moșie a Fundățenilor a debutat cu o primă seară Lipatti, pe 2 septembrie, cu renumita pianistă Ilinca Dumitrescu. Recitalul, în nuanțe fragile, vaporoase, triste, dar și sclipitoare ca agilitate pianistică și tehnică interpretativă, ne-a fost prezentat de către muzicologul Saviana Diamandi drept o însăilare de povestiri.
De la broderiile napolitanului Domenico Scarlatti din cele patru sonate – în care Ilinca Dumitrescu s-a jucat cu o delicatețe fără seamăn cu imitații, vivacități, bucurii dansante -, jonglând între fragilitate și gravitate mozartiană (Fantezia în re minor), între simplitate și avânt beethovenian (Bagatela Für Elise), între eroismul mazurcilor și lumea plutitoare a valsurilor de Chopin, aruncându-se în vâltoarea virtuozității Fanteziei-Impromptu op.66 a aceluiași tulburător Chopin și desenând pianistic decorațiile florale din piesa Arabeske de Schumann, pianista propune o a doua parte a recitalului cu un limbaj total diferit, intrând într-o lume modernă și chiar românească – Enescu, Messiaen, P. Constantinescu. Disonanțele clopotelor nocturne din Carillon nocturne (Enescu), imitația cântecului Mierlei negre (Messiaen) și mai ales stilizarea jocului și cântului românesc, pe fundalul sunetului de toacă (Toccata de Paul Constantinescu) i-au adus Ilincăi Dumitrescu aplauzele cele mai vii din partea unei săli supra pline, ridicată în picioare în semn de mare entuziasm.
Dacă pe 2 septembrie autocarul, pus la dispoziție de Consiliul Județean Argeș și care a adus, ca de obicei, publicul festivalului până la Conac în mod gratuit, a fost încărcat până la refuz, ploaia din 3 septembrie și amenințarea codului galben au mai oprit avântul melomanilor piteșteni. Ce bucurie și ce răsplată pentru cei curajoși și iubitori de muzică!
Capul de afiș din 3 septembrie a fost Corala bărbătească ortodoxă Armonia, un cor cameral cu o extrem de bogată experiență de turnee în străinătate și în țară. În ultimii ani, ansamblul coral al Arhiepiscopiei Tomisului a fost încununat cu medalii de aur și argint atât la cel mai mare concurs de coruri, World Choir Games (două medalii de aur în 2012 la Cincinatti; două medalii de aur și Marele Premiu în 2014 la Riga, Letonia), cât și la Concursul European al Corurilor de la Graz, Austria (2013 Marele Premiu, o medalie de aur și o medalie de argint).
Seara a fost tulburătoare: a debutat cu prelegerea muzicologului, a continuat cu două suite pentru pian din două lumi total diferite (Partita nr. 2 în do minor de Bach și Trois Burlesques de Bartók) interpretate de tânărul pianist Cătălin Răducanu, o prezență deja cunoscută publicului festivalului de la ediția precedentă. Interpretarea lui Răducanu a fost construită sub ochii noștri cu o minuțiozitate și o concentrare demne de un artist experimentat. În Bartók, agilitatea pianistică, dar și puterea de a comunica întâmplări sonore au surprins de-a dreptul publicul.
Cum nivelul de excelență a fost sugerat, corala bărbătească nu a mai avut drept temă decât o supralicitare a acestei atmosfere. Și, într-adevăr, am fost părtași la un crescendo, o tensionare a serii camerale prin-
tr-un repertoriu bine ales, fluid, balansând între sacru și profan. Metania lui T. Gheorghe, pe versuri de R. Gyr a deschis concertul. O piesă din repertoriul bisericesc rus, un Sanctus de un compozitor austriac, piese de Bruckner, de Sibelius, o cântare rusească din Postul mare (Da ispravitsa de Cesnokov) sau Psalmul 121 înveșmântat în limbaj coral de un compozitor contemporan elvețian (O ma joie de Corboz) s-au constituit într-o primă parte a recitalului.
În cea de-a doua parte ne-am întors gândurile și simțirile către folclorul românesc (Alei, Codrulei de Lungu, Suita corală de Nireșteanu, o Doină cu ison modal, Divertisment staccato de Runcu și o ultimă piesă de Lungu – Să trăiască România). Publicul nu a contenit cu aplauze, soliștii au fost remarcabili – vocea lui Alexandru Chiriac, pătrunzătoare, dar și foarte cantabilă, a impresionat în plus și prin aplombul interpretului, iar vocea lui Iulian Coman a sensibilizat pe loc tot auditoriul -, iar tânărul și talentatul dirijor Iulian Dumitru a răspuns cu multă generozitate cerințelor publicului printr-un șir de bis-uri explozive.
O persoană din public a exclamat în final: Cei care s-au speriat de ploaie n-au știut ce pierd!
Ne bucurăm deja pentru următorul recital din 9 septembrie, când îl vom reîntâlni pe Tudor Scripcariu, de această dată în calitate de interpret consacrat, cu un program foarte divers – de la Bach, prin Beethoven, Chopin și Liszt și până la Enescu. Introducerea în atmosfera acestei seri muzicale o va face o altă veche cunoștință, Ieronim Gugu, cu Fantezia cromatică și Fugă de Bach și o sonată de Skriabin.
Conform invitației organizatorilor și în această toamnă ne așteaptă în fiecare marți autocarul din parcarea CJ Argeș, cu plecare la ora 17.15, să ne ducă la Conacul Lipatti, cu excelenta lui muzică.
Seara de 9 septembrie a fost dedicată integral tinerilor pianişti
În preambulul pianistic Ieronim Gugu a lansat două lumi total diferite, care se întâlnesc într-un singur punct, acela al libertăţii disonanţei. Fantezia cromatică și Fuga în re minor de Bach a purtat în interpretarea tânărului pianist o profundă, dar reținută tristețe, iar Sonata în fa diez major de Scriabin, lucrare de început de secol XX, a atras publicul într-un vals stelar când lent, când într-o amețitoare plutire al unui prestissimo volando.
După ani buni petrecuți în Marea Britanie și încununați de nenumărate premii ale unor competiții pianistice și de muzică de cameră, Tudor Scripcariu și-a clădit în Seara Lipatti rolul de artist consacrat pe un program pretențios și divers. Lumina din Partita nr. 1 de Bach și liniștea interpretării acestei piese delicate au pregătit intrarea în scenă a personajului Beethoven cu un dinamism ieșit din rigorile formei în Sonata 18 op. 31 nr. 3.
Debussysta Toccata din Suita nr 2 de Enescu pregătește palierul velocității pianistice îmbrăcate în limbajul romantic al lui Chopin și Liszt. Fantaisie-Impromptu op. 66 de Chopin a apărut în interpretarea tânărului Scripcariu ca o avântată și pasională declarație de dragoste. Jocul între declamație, lirism, tensiuni și suspensii din Rapsodia Ungară nr. 12 de Liszt, îmbrăcat într-o tehnică pianistică de excepție, a dat măsura strălucirii interpretative a unui pianist stăpân pe discursul și sensibilitatea sa, cu o putere de convingere a publicului dublată de o prospețime a tinereții. Aceasta a fost Seara Lipatti marcată de personalitatea lui Tudor Scripcariu.
Următoarea seară din 16 septembrie va fi dedicată muzicii vocale, în interpretarea celebrelor soprane Irina și Cristina Iordăchescu.
