A simţit un dor de ducă. Şi-a dat demisia de la locul de muncă. A cumpărat o dubiţă veche de pe eBay. A muncit din greu ca să o transforme într-un mic apartament pe roţi, necesar supravieţuirii. Şi-a investit toate economiile în asta şi, cu ce i-a mai rămas, a plecat la drum. Are aproape un an de când a părăsit Marea Britanie, în căutarea aventurii care l-a mânat să iasă din cutie. Drumul l-a dus prin diverse ţări europene, până acum, inclusiv prin România. Camelia Jula de la TOTB.ro a stat de vorbă cu acest tânăr aventurier, Mike Hudson, originar din Marea Britanie, despre călătoria lui prin Europa, despre ce anume i-a plăcut, dar şi ce nu i-a plăcut în România, precum şi despre dificultăţile întâmpinate la drum, de unul singur.
Mike a mărturisit, inclusiv pe blogul pe care îl scrie despre călătoria lui, că a rămas profund impresionat de Transfăgărăşan, de frumuseţea sălbatică a multor locuri de la noi, de libertatea călătorului de a campa în natură. A privit un urs în ochi (de la o distanţă sigură, totuşi) şi apoi s-a pus pe căutat alţi urşi, prin Carpaţi: nu i-a găsit, dar a dat peste foarte mulţi câini fără stăpân. A explorat acoperişurile Bucureştiului şi spune că vrea să revină în România, vara, când e cald, pentru a sta mai mult şi a se bucura de oferta generoasă a naturii de aici. A făcut iarna în Grecia şi i-a plăcut atât de mult acest colţ de lume, încât s-a gândit să stea mai mult timp pe-acolo. La 26 de ani, Mike îşi spune, simplu, un călător liber.
Tânărul lucra ca inginer de sistem în Marea Britanie, până în 2013, când şi-a dat demisia, a renunţat la aproape tot ce deţinea şi şi-a cumpărat o dubiţă ruginită LDV Convoy, de pe eBay. După cinci luni de muncă deloc uşoară, făcută cu mâinile proprii, a transformat dubiţa într-un apartament pe roţi echipat cu tot ce avea nevoie o persoană pentru a trăi pe drum. Dubiţa a fost botezată Vandog, iar Mike a devenit “the Vandog traveller”, după cum spune şi blogul său de călătorie. În dubiţă are un pat extensibil, un hamac, un birou, spaţiu de depozitare, un spaţiu pentru păstrarea la rece a alimentelor, o chiuvetă şi o butelie pe gaz, duş şi toaletă, sistem de alimentare cu apă (inclusiv caldă), iluminare cu LEDuri; energia este asigurată de panourile solare montate pe dubiţă. Butelia cu gaz este reîncărcabilă. Când vehiculul a fost pus la punct, adică în martie 2014, Mike s-a pornit la drum: din localitatea natală Hull înspre sudul Marii Britanii, unde s-a îmbarcat pe un feribot şi a trecut pe continent. A bifat, până acum: Marea Britanie, Franţa, Spania, Portugalia, Elveţia, Germania, Austria, Slovacia, Ungaria, România, Bulgaria, Grecia.
Experienţa călătoriei sale inedite o scrie, de fiecare dată când poate şi are acces la internet, pe blogul The Vandog Traveller, unde publică şi fotografiile făcute pe drum. Trăieşte off-grid, a învăţat să supravieţuiască şi fără bani, făcându-şi, totuşi, rost de alimente fără a apela la metode extreme; a învăţat cum să facă bani prin spectacole de stradă şi îşi face prieteni peste tot pe unde ajunge. Uneori, îi ia cu el să locuiască (fie şi o vreme) în dubiţă, până când drumul le este comun. A învăţat cum să facă economie la orice şi se bucură de fiecare nouă lecţie pe care i-o oferă călătoria, de fiecare nouă experienţă. Drumul său poate fi urmărit online de oricine doreşte să vadă pe unde este şi ce mai face. “Iată un top al lucrurilor cu care a trebuit să mă obişnuiesc de când sunt călător cu duba: întunericul; să conduc atent pe cealaltă parte a drumului faţă de cum eram obişnuit; cu oamenii care se holbează la mine; să mă trezesc şi să nu ştiu unde sunt; cu faptul că totul se poate duce naibii în câteva minute (un accident, te lasă frânele etc.); să mă trezesc în toiul nopţii şi să fiu gata de drum; să învăţ să simt şi să aud vremea; să trăiesc fără oglindă; să nu fac duş zilnic; să sap o groapă în pădure pe post de toaletă”, scrie Mike într-una din postările sale.
În România, Mike mărturiseşte că a fost “dat pe spate” de Transfăgărăşan. “Este cel mai tare drum din lume“, spune tânărul. A ajuns acolo chiar înainte ca drumul să fie închis pentru perioada de iarnă, dar vrea să revină într-o vară, să îl guste din plin. O întâlnire nocturnă neaşteptată cu un urs, în zonă, l-a făcut să mai zăbovească prin Carpaţi (mai exact, în Bucegi şi Piatra Craiului), în căutarea urşilor; a găsit mulţi căţei şi pui de căţei vagabonzi, castele, peisaje montane, semne de atenţionare în legătură cu urşii, gunoaie, dar niciun alt urs. Ajuns în Bucureşti, l-a explorat de pe acoperişuri (un altfel de turism urban). “România, ţara cu free camping“, spunea Mike într-o postare pe blog. S-ar întoarce oricând aici, mai ales în munţi. O confirmă, de altfel, şi în interviul acordat pentru TOTB.
Cum (şi când) ţi s-a pus pata să laşi totul şi să pleci aşa la drum?
M.H.: Nu m-am gândit niciodată să călătoresc până la vârsta de 25 de ani, dar cred că mi-am dorit cumva dintotdeauna să am o dubiţă şi să o transform în cămin. Cel puţin ştiu că îmi doream asta de când eram la şcoală. Dar numai când am ajuns în “câmpul muncii” am avut această senzaţie ciudată în stomac că nu aici ar trebui să fiu (deşi slujba era chiar bine plătită). Simţeam că îmi lipseşte ceva. Mă simţeam cumva prins în capcană şi am început să petrec mult timp la birou uitându-mă la hărţi ale Europei. Eram plictisit, nu îmi doream decât să plec. Undeva. Era o dorinţă foarte puternică, a tot crescut în mine până când am simţit că nu o mai pot ignora.
Cum au reacţionat familia şi prietenii când le-ai spus ce vrei să faci?
Familia mea a fost “cool” în legătură cu asta, dar cred că ştiau că nu au încotro, că aş fi făcut-o oricum! Prietenii mei nu au fost foarte surprinşi când le-am spus că mă mut într-o dubă şi plec aiurea, erau destul de obişnuiţi cu mine să fac lucruri mai ciudate.
Ce ţi-a plăcut mai mult în timpul călătoriei prin România şi ce nu ţi-a plăcut deloc?
Mi-au plăcut foarte mult munţii şi pădurile. Sunt diferite faţă de oricare alţii (altele) din Europa, sunt mult mai sălbatici (sălbatice). Ce nu mi-a plăcut deloc a fost mizeria. Am văzut atât de mulţi oameni aruncând gunoi pe jos, uneori în locuri absolut minunate… Nu pot să înţeleg acest comportament.
Ce ţi-a plăcut atât de mult la Transfăgărăşan? L-ai recomanda şi altor călători?
Da, categoric îl recomand! Este un drum fantastic. A fost o surpriză extrem de plăcută pentru mine să îl descopăr, mai ales că am ajuns pe el în urma unui detur de ultim moment. Cui nu îi place un munte frumos? Am văzut apusul din punctul cel mai înalt al drumului şi apoi am condus în întuneric. Am trăit un moment oarecum ireal când conduceam prin întuneric, nu mi-l pot explica. Cerul era uimitor, eram singur acolo, cu casa în spate, mă simţeam complet liber. Magic, aşa a fost.
Şi căutarea urşilor prin Carpaţi cum a fost?
Am văzut un urs pe Transfăgărăşan în jos, noaptea şi după această “întâlnire” am plecat să caut şi alţii, dar nu am mai găsit… Într-un fel, sunt bucuros că nu i-am găsit, pentru că a fost destul de înspăimântător să mă uit în ochii celui pe care l-am văzut, chiar dacă eram în interiorul dubei.
Cum ai ajuns să vizitezi acoperişurile Bucureştiului?
Când eram în Marea Britanie, făceam un fel de explorare urbană. Am căutat “urbex România” pe Google şi l-am găsit pe “Reptilianul”. Mi-au plăcut foarte mult fotografiile lui, l-am contactat şi ne-am întâlnit a doua zi. Eu stăteam cu o amică în Bucureşti, pe care am întâlnit-o în Ungaria; ea mi-a arătat oraşul “de la sol”, iar cu “Reptilianul” şi alţi băieţi am fost pe acoperişuri. În general îmi place să văd un oraş din cât mai multe unghiuri posibile şi cât mai mult din el
Vei reveni în România?
Categoric! A fost foarte frig în munţi când eram eu acolo, aşa că nu am putut sta prea mult, abia reuşeam să dorm. Dar mi-ar plăcea să revin vara. Aveţi nişte locuri fantastice pentru camping gratuit în România.
Citiţi interviul integral pe TOTB.ro, unde veţi găsi şi alte detalii despre viaţa de călător cu duba prin Europa, alături de imagini fascinante surprinse de Mike cu aparatul său foto în Europa şi în România.
Foto: Mike Hudson
Foto 1: Mike în Grecia
Foto 2: Castelul Peleş, fotografiat de călătorul cu dubiţa
