Recondiţionarea uşilor se face atunci când valoarea lor este greu de compensat cu alte produse similare existente în comerţ. Trebuie precizat că investiţiile în recondiţionare ajung uneori să depăşească preţul unei uşi noi, e drept, de calitate îndoielnică. Din acest motiv, în cazul în care aveţi o uşă de calitate care are însă nevoie de un nou aspect, alegeţi soluţii de recondiţionare cât mai practice şi, cât mai puţin costisitoare. O problemă deosebită o ridică tocurile uşilor. De obicei, uşile vechi au tocuri cu multiple profiluri semirotunde. Curăţarea acestora de vechile straturi de vopsea, fără ca lemnul să fie afectat, este o operaţie migăloasă, care cere multă răbdare. În asemenea cazuri, este recomandat să se renunţe la şmirgheluit, deoarece hârtia abrazivă poate afecta lemnul.
Sfatul specialistului
Aspectul determinant în recondiţionarea uşilor este alegerea materialelor. Umplerea crăpăturilor, spre exemplu, trebuie să se facă folosindu-se un amestec de chit special pe bază de răşină şi un întăritor. Produsele pentru recondiţionarea lemnului sunt testate şi fabricate din substanţe care nu îşi schimbă forma şi nu se dilată. Dacă se încearcă un compromis de tipul introducerii în fisuri a unui chit obişnuit, pot apărea probleme. Chitul absoarbe apa şi reacţionează la oscilaţiile de temperatură, dilatarea acestuia putând determina curbarea suprafeţelor sau apariţia mucegaiului.
1.Eliminarea stratului de vopsea
Este de preferat ca vechile straturi de vopsea să fie înlăturate cu o lampă specială, care înmoaie stratul de vopsea, fără să afecteze lemnul. Vopseaua este îndepărtată cu un şpaclu.
2.Şlefuirea suprafeţei din lemn
Suprafaţa curăţată de vopsea este şlefuită. Se foloseşte glaspapir cu granulaţie mică. Cu ajutorul acestuia, sunt eliminate şi particulele minuscule de vopsea, fără ca lemnul să fie afectat.
3.Chituirea neregularităţilor
Amestecul din chit şi întăritor se prepară în cantităţi mici, deoarece are o perioadă de lucru mică. Acestea se aplică cu ajutorul unui şpaclu pe fisurile şi pe neregularităţile din uşă şi toc.
4.Şlefuirea chitului
După ce expiră perioada de timp indicată de producător pentru uscarea chitului, se trece la şlefuire. Operaţia are rolul de a uniformiza suprafeţele chituite şi de a elimina discrepanţele dintre ele şi suprafaţa din lemn.
5.Grunduirea
Pe suprafaţa astfel pregătită, se aplică un strat de grund special care se poate şlefui. Acesta are funcţia să protejeze lemnul, dar funcţionează şi ca amorsă pentru stratul de vopsea care urmează să fie aplicat.
6.Vopsirea
După uscarea grundului se trece la ultima etapă a lucrării: vopsirea. Se foloseşte vopsea specială pentru suprafeţele din lemn care trebuie aplicată în cel puţin două straturi.
