Un studiu realizat in Statele Unite, la University of Michigan,  au gasit raspunsul, sau un posibil raspuns, la intrebarea: de ce o barfa cu o prietena face minuni pentru starea de spirit a unei femei?

Tentativa de raspuns, intemeiata pe un amplu studiu coordonat de cercetatoarea Stephanie Brown, ar fi ca organismul unei femei care se simte foarte aproape, pe plan emotional, de o prietena, produce mai mult progesteron, un hormon care induce senzatia de bine si reduce anxietatea si stresul.

“Acest studiu stabileste ca progesteronul este, probabil, parte componenta a bazei neuroendocrine a bondingului social la oameni”, a aratat Stepahnie Brown, autorul principal al articolului aparut in editia iunie 2009 a revistei de specialitate Hormones and Behavior” (Hormonii si comportamentul).

Progesteronul, un hormon sexual al carui nivel fluctueaza odata cu ciclul menstrual, este prezent – in cantitati mici – si la femeile care au intrat in menopauza si la barbati. Cercetari mai vechi au demonstrat ca un nivel mai ridicat al progesteronului intensifica dorinta de a intari o relatie interpersonala, dar studiul de care ne ocupam este primul care demonstreaza ca intarirea unei relatii interpersonale duce la cresterea nivelului de progesteron. Totodata, acest studiu identifica o legatura intre aceasta crestere a progesteronului si o mai mare disponibilitate  de a veni in ajutorul altora persoane, chiar daca pentru aceasta trebuie platit un pret personal.

Nivelul progesteronului este mult mai usor de masurat decat cel al oxitocinei, un hormon care joaca un rol in sentimentul de incredere in altii, in consolidarea relatiei de cuplu si in comportamentul de tip matern, atat la oameni cat si la alte mamifere. Oxitocina nu poate fi masurata decat prin prelevarea unei probe din maduva spinarii sau cu ajutorul costisitoarei scanari cu tomograful cu emisie de pozitroni. Nivelul progesteronului poate fi masurat prin analizarea salivei.

Colectivul Stephaniei Brown a examinat legatura dintre apropierea intre parteneri in cadrul relatiilor interpersonale – si progesteronul prezent in saliva. Subiectii au fost 160 de studente.

La inceput, cercetatorii au masurat nivelul progesteronului si cel al cortisolului, hormonul stresului. Apoi, au obtinut informatii despre ciclurile menstruale ale subiectilor si despre utilizarea (sau neutilizarea)  anticonceptionalelor hormonale sau a altor medicamente care actioneaza asupra hormonilor. Pentru a se elimina efectul variatiilor normale ale nivelui hormonilor pe parcursul unei zile,  toate sesiunile au avut loc in aceeasi perioada a zilei, intre orele 12 si 19.

Subiectii au fost “imperecheati” aleatoriu, dupa care li s-a cerut sa duca la bun sfarsit o activitate – fie una care creaza sentimentul de apropiere emotionala, fie una neutra pe acest plan.

Activitatea neutra emotional a constat din corectura – in doi -- a unui manuscris din domeniul botanicii. Dupa 20 de minute de activitate, studentele au jucat, pe calculator, in doi, un joc de carti care necesita cooperare. Dupa aceea, li s-a masurat, din nou, nivelul de progesteron si de cortizol. Nivelul progesteronului acestor femei a scazut, in general, fata de masuratoarea initiala, pe cand la studentele care au efectuat activitati ce stimuleaza sentimentul de apropiere, progesteronul a ramas la acelasi nivel, sau a crescut. Nivelul cortizolului nu a cunoscut tendinte similare.

Dupa o saptamana, studentele au jucat acelasi joc pe computer, cu aceleasi partenere. S-au facut noi masuratori hormonale, iar cercetatorii au examinat de data aceasta si legaturile dintre nivelul progesteronului si cortizolului – si cat de dispusi erau subiectii, declarativ, sa isi riste viata pentru a-si salva partenerul.

“In prima faza a cercetarii, nu am gasit dovezi ca ar exista o legatura intre nivelul de progesteron si spiritul de sacrificiu, insa dupa o saptamana, cresterea nivelului de progesteron era insotita de o crestere a numarului subiectilor dispusi sa declare ca si-ar sacrifica viata pentru a-si salva partenerul” – a explicat Stephanie Brown. Cercetatoarea americana atrage atentia ca aceste rezultate sprijina o noua teorie evolutionara a altruismului, o teorie ai carei adepti sustin ca baza hormonala a bondurilor sociale permite oamenilor sa nu mai tina seama de propriul interes, atunci cand acest lucru devine necesar pentru binele unei alte persoane, cum ar fi copiii nostri, ori rude sau prieteni bolnavi.

Rezultatele acestui studiu sunt utile si pentru a explica de ce contactul social are binecunoscutele sale efecte benefice asupra starii de sanatate.