Potrivit unui studiu recent efectuat de o echipa de oameni de stiinta americani, modul in care percepem trecerea timpului este adesea gresit si confuz. Se pare ca oamenii au tendinta de a subestima perioada scursa de la producerea unor evenimente in viata lor, in functie de importanta care le este acordata acestor intamplari.
Studiul, publicat in revista Psychological Science, scoate in evidenta tendinta general valabila de a condensa timpul, desigur in afara cazurilor patologice ce se manifesta prin distorsiuni ale perceptiei factorului temporal. Potrivit dr. Gal Zauberman, seful echipei de cercetatori de la University of Pennsylvania, exista o diferenta clara intre modul in care percepem un eveniment sau altul, ca fiind mai aproape sau mai indepartat in timp, chiar daca ambele evenimente, de exemplu, s-au produs in aceeasi perioada de timp. Studii anterioare au demonstrat faptul ca anumite caracteristici ale unui eveniment pot influenta capacitatea de estimare a timpului trecut de la producerea acestuia. Astfel, Zauberman si echipa sa de specialisti au incercat sa afle in ce mod se produce aceasta influentare a perceptiei timpului.
Cercetatorii au testat mai multi studenti voluntari, intrebandu-i cand s-au produs anumite evenimente din diverse domenii - politice, sociale, economice sau culturale - care la vremea respectiva au avut valoarea de stiri de impact. Acest gen de evenimente a variat de la investirea sefului Bancii Federale pana la data cand solista Britney Spears s-a ras in cap. Conform rezultatelor cercetarilor experimentale, s-a evidentiat tendinta de a subaprecia trecerea timpului, in medie, cu trei luni. Raspunsurile participantilor la studiu au relevat estimari facute in functie de "relatia" individului cu evenimentul in sine. De pilda, cu cat detaliile despre eveniment au fost mai multe si mai exacte, cu atat mai indepartat in timp a ramas acesta in perceptia persoanei respective. Cu alte cuvinte, cu cat mai deplina a fost intelegerea unei intamplari, cu atat mai indepartata ni se pare ca a avut loc aceasta. In schimb, fapte si oameni pe care nu i-am cunoscut suficient de bine, ne lasa o impresie mult mai aproape de prezent.
Potrivit specialistilor, acest fapt explica si de ce, de exemplu, copiii pe care nu-i vedem prea des ne lasa impresia ca au crescut mai repede decat cei pe care ii vedem zi de zi. De asemenea, in aceeasi categorie se incadreaza si perceptia despre anumite obiective pe care ni le-am propus candva si de care am uitat - caz in care acestea ni se par tot mai actuale, spre deosebire de cele zilnice, care ni se par vechi si aceleasi dintotdeauna, chiar daca lista acestora a fost modificata recent. Totodata, acest studiu sugereaza ca senzatia trecerii timpului depinde de modul in care controlam mental o anumita situatie. O atentie constanta determina aparitia unui sentiment de instrainare, de estompare a evolutiei timpului, in schimb o aproximare deficitara are ca efect aparitia perceptiei de "condensare" a timpului. Concluzia specialistilor? Mecanismele cognitive de diferentiere a timpului real de cel perceput actioneaza diferit in functie de o serie de variabile si stimuli interni/externi. De asemenea, senzatia ca timpul trece mai repede se explica si prin ritmul de viata foarte alert al societatii in care traim.