"Urme lasate de degete pe o suprafata si care servesc la identificarea autorului unei infractiuni" - cam aceasta este definitia clasica a cuvantului "amprente". Si totusi, oamenii de stiinta au incercat sa afle care este definitia exacta si la ce ne foloseste cu adevarat amprentarea.

Spre deosebire de la majoritatea cutelor si ridurilor de pe fata si alte zone ale corpului nostru, care apar in timp in urma actiunilor de intindere si presare a pielii, amprentele nu sunt rezultatul unor actiuni repetate de miscare sau frecare. Nimeni, nici macar gemenii nu au aceleasi amprente. Fiecare dintre noi ne nastem cu un set unic de amprente, desi specialistii nu stiu nici acum cu exactitate la ce ne folosesc acestea.

Unul dintre scopuri ar putea fi explicat prin faptul ca amprentele ne imbunatatesc simtul tactil. Fiecare deget si amprenta digitala specifica are semnificatia lui generala, insa dintre toate amprentele degetelor, cea a degetului mare este si cea mai importanta. Modalitatea in care amprentele sunt concepute presupune dispunerea unor riduri foarte fine in stratul de piele principal din varful degetelor. Amprentele prezinta trei tipuri de trasaturi diferite: arcuite, circulare si spiralate. Tiparul amprentelor este codat sub suprafata pielii, iar forma acestuia nu poate fi distrusa de leziuni superficiale ale pielii.

Amprentele unei persoane se formeaza inca din faza empreionara, respectiv pana in cea de 17-a saptamana de sarcina amprentele fetusului sunt deja formate definitiv. Unicitatea amprentelor a fost recunoscuta in urma cu doua milenii si este cercetata de mai bine de doua sute de ani. Un nou tip de computer teoretic poate insa descrie cum par sa se creeze modelele, incepand cu cea de-a zecea saptamana de gestatie, cand un fetus are dimensiunea de aproximativ 88 de milimetri lungime.

Intr-un studiu recent, cercetatorii au verificat ipoteza ca amprentele stimuleaza simtul tactic prin mai multe experimente efectuate cu ajutorul unor degete artificiale cu senzori. Astfel, ei au comparat nivelul de intensitate al stimulilor si au descoperit ca, atunci cand ating o suprafata tare, degetele "normale" produc vibratii de aproape o suta de ori mai puternice decat degetele confectionate din guma sau din materiale mai moi.

Specialistii de la Scoala Normala Superioara din Paris au explicat ca aceste vibratii crescute ne asigura capacitatea de a "simti" anumite tipuri de materiale, mai exact le putem diferentia cu ochii inchisi pe categorii - de exemplu haine confectionate din lana sau nylon ori putem sa stim ce fel de produse si obiecte atingem cu ajutorul nervilor din epiderma.

Conform specialistilor, aceste teste demonstreaza ca nu doar sistemul nervos ("software") joaca un rol important in observarea mediului inconjurator prin simtul tactil, dar in special caracteristicile fizice indivuduale ("hardware") asigura acuratetea informatiilor obtinute prin simturi, iar amprentele sunt o componenta indispensabila a sistemului de "detectare" a realitatii prin atingere. Deocamdata, cercetarile nu explica unicitatea amprentelor sau de ce acestea sunt dispuse in vartejuri eliptice. Specialistii sugereaza totusi ca asa-zisele bucle se formeaza intotdeauna in urma presarii cutelor pe o suprafata perpendiculara, indiferent de orientarea amprentelor sau de pozitionarea persoanei respective.

Desigur, putem considera ca un rol mai special, tot mai vehiculat ca masura de securitate, este includerea amprentarii in setul de parametri de identificare biometrica - amprenta digitala fiabila, iris-ul ochiului, lobul urechii, ADN-ul etc.