Cinicii (sau "practicii") spun ca drumul cel mai scurt spre inima unui barbat trece prin bucataria femeii... Un alt cliseu des auzit spune ca drumul cel mai scurt spre inima unei femei trece prin portofelul barbatului. Cercetatorii brazilieni care au prezentat zilele trecute un studiu la congresul anual al Societatii Europene de Genetica Umana sustin insa ca au identificat un alt mecanism care intra in functiune pentru a asigura formarea unor perechi care sa aiba copii inzestrati cu un sistem imunitar capabil sa faca fata celor mai mari amenintari.

Potrivit colectivului condus de Maria Graca Bicalho, profesor la Universitatea din Parana, organul care ne ajuta sa facem alegerea potrivita este... nasul. Involuntar, ii supunem pe partenerii potentiali unui examen olfactiv. Nu, nu unul de tipul "vreau sa stiu daca se spala", ci, mai subtil, suntem – fara sa fim constienti de acest lucru – in cautarea unei persoane a carei amprenta olfactiva sa fie foarte diferita de a noastra.

Cercetatorii au comparat profilurile genetice ale unui numar de 180 de barbati si femei care formeaza 90 de cupluri casatorite, cu profilurile genetice a 304 persoane grupate aleatoriu in  152 perechi virtuale. Oamenii se stiinta si-au concentrat atentia asupra unei portiuni de ADN numita MHC, "complexul de histocompatibilitate majora". MHC indeplineste un rol esential in functionarea sistemului imunitar.  Indicii ale tipurilor de gene din MHC-ul unei persoane se regasesc in transpiratie, care miroase diferit, in functie de aceasta compozitie genetica.

Cercetatorii brazilieni au constatat ca intre partenerii casatoriti in realitate (cele 90 de cupluri adevarate), diferentele olfactive erau mult mai mari decat ar fi fost normal daca acest criteriu nu ar fi contat in alegerea partenerului. Prin urmare, alegand un partener de viata cu o amprenta olfactiva cat mai diferita de a noastra,  ne asiguram, inconstient, ca vom avea copii inzestrati cu un sistem imunitar cat mai performant.

Este posibil de asemenea ca acest mecanism, rezultat al evolutiei, sa fi aparut pentru a reduce la minimum riscul de a forma, neintentionat, un cuplu cu o ruda apropiata sau cu o alta persoana cu profil genetic similar.

Alegerea unei perechi cat mai diferite genetic poate avea si un alt rol – acela de a maximiza sansele femeii de a ramane insarcinata. Potrivit unor studii stiintifice, atunci cand MHC-ul sotilor este foarte asemanator, timpul scurs intre copiii succesivi este mult mai mare – o situatie care s-ar putea datora unui numar mai mare de avorturi spontane.

Profesor Da Graca Bicalho spune ca desi am putea fi tentati sa ne imaginam ca in alegerea perechii, oamenii se orienteaza dupa similaritati, cercetarile echipei sale dovedesc ca succesul reproductiv este asigurat de existenta unor diferente genetice, iar atunci cand ne alegem un partener de viata, un rol important este jucat de dorinta subconstienta de a avea copii sanatosi.  "Ne asteptam ca un rol important in alegerea perechii sa-l joace aspectele culturale si nu suntem de acord cu teoria potrivit careia comportamentul nostru este determinat de variantele genetice. In acelasi timp,  consideram ca nu trebuie neglijat nici aspectul evolutionar inconstient al alegerii partenerului"- a declarat omul de stiinta brazilian, citat de Daily Mail.