Evolutia tehnologiilor de supraveghere a determinat si diversificarea modurilor de investigare a potentialilor raufacatori. De la amprente la recunoasterea in camera martorilor, tehnicile au evoluat extrem de repede si, in prezent, Departamentul Securitatii Interne al Statelor Unite a introdusa o noua metoda de identificare a delicventilor: nasurile electronice. Mai exact, este vorba de realizarea profilul unui suspect incluzand testarea mirosului corpului acestuia.

Dupa cum releva publicatia "The Observer", aceasta tehnica, care utilizeaza mirosul individual, va permite nu doar identificarea infractorilor, dar si probarea depozitiilor mincinoase ale acestora. Si asta pentru ca oamenii de stiinta sustin ca fiecare individ are un miros propriu, la fel ca si unicitatea data de structura ADN. Specificitatea naturii chimice umane (diverse umori si secretii), de altfel, este folosita in proportie de 85% de criminalisti pentru investigarea cazurilor de infractiune, inclusiv prin intermediul unor caini special antrenati pentru detectarea mirosurilor.

Sistemele care codifica simtul olfactiv sunt extrem de sensibile si se dovedesc capabile sa identifice stimuli prezenti in mediul inconjurator in concentratii extrem de scazute, iar structurile nervoase insarcinate cu analiza olfactiva sunt in masura sa distinga mii de mirosuri diferite. De altfel, aproape tot ce percepem ca avand gust se datoreaza intr-un fel nasului, mai exact capacitatii noastre de a discerne mirosurile, pentru ca receptorii olfactivi sunt mult mai sofisticati decat papilele gustative, incapabile sa distinga dincolo de dulce, sarat, acru si amar.
Atunci cand milioanele de receptori situati in profunzimea cavitatilor nazale intra in actiune, prin intermediul lor nasul comunica direct cu creierul, iar mirosul se transforma in vehicul pentru senzatii si amintiri.

In prezent, cercetatorii vor sa identifice modul cum functioneaza sistemul olfactiv si rolul acestuia in domeniul criminalistic. De pilda, testele au aratat ca unele mame isi pot gasi bebelusii doar prin miros, iar unii oameni se recunosc intre ei prin mirosul emanat de transpiratia axilelor. Mirosul variaza in functie de sex si de varsta - conform unui studiu recent, se pare ca barbatii degaja un miros de branza, iar femeile de grepfruit sau ceapa. De asemenea, s-au constatat diferente in privinta mirosului si in functie de diferentele rasiale. De exemplu, asiaticii au o activitate mai redusa a glandei sudoripare apocrine, comparativ cu nativii africani.

Nasul electronic este un dispozitiv produs in prezent pe scara larga de catre inginerii specialisti in biotehnologie, care au reusit sa creeze in laborator o retea cu receptori ai mirosului, deschizand calea catre fabricarea nasurilor artificiale. Dr. Shunguang Zhang a declarat ca, in viitorul nu foarte indepartat, acest tip de nasuri vor putea inlocui cainii politisti, dar vor putea fi folosite cu succes si in domeniul medical (in diagnosticarea si tratarea unor boli fizice si chiar psihice).

Mirosul este unul dintre simturile cele mai controversate si greu de inteles chiar si de catre specialisti. Oamenii au un sistem olfactiv extrem de complex, care include aproape 400 de gene cu diverse functii, comparativ cu animalele (spre exemplu cainii si soarecii au aproape o mie de astfel de gene), si care ii ajuta sa distinga diverse arome si mirosuri. Semnal de alarma sau stimul primar pentru distingerea gusturilor, simtul mirosului este sistemul cel mai selectiv cu care am fost dotati de catre mama-natura pentru evaluarea mediului in care traim si a substantelor cu care ne hranim.

Primul articol legat de un nas electronic a aparut in revista Nature in 1982 si era semnat de Krishna Persaud, un cercetator britanic de la Institutul de Stiinta din Manchester, care a folosit o serie de senzori oxidometalici pentru a identifica si clasifica mirosurile, primul nas electronic putand fi admirat in prezent la Muzeul de Stiinta din Londra. S-au inventat deja nasuri cu senzori pentru poluantii atmosferei, pentru umiditate si fum, pentru arome alimentare si pentru controlul migrarii mirosului prin ambalaj, pentru detectarea prospetimii alimentelor. Cele mai multe nasuri au fost comandate pentru a aprecia calitatea cafelei si a parfumurilor.