Oameni de stiinta brazilieni dezbat incarcatura hormonala si genetica a dragostei. Nici biologia nici genetica nu pot explica singure de ce unele relatii intre persoane casatorite dureaza mult, iar altele se termina repede. Exista o stiinta a pasiunii? Azi neurostiinta incearca sa intre in labirintul psihicului uman, in asemenea masura incat oamenii de stiinta nu exclud ca pe viitor sa existe o pilula care sa asigure fericirea conjugala, noteaza ziarul spaniol El Pais, consultat de Agerpres.

Este una din temele dezbatute la cel de-la V-lea Congres al Creierului, Comportamentului si Emotiilor care s-a desfasurat timp de o saptamana la Gramado, in statul Rio Grande do Sul, si la care au participat peste 2.000 de specialisti in psihiatrie, neurologi, psihologi si geneticieni.

Cercetatorii neurologici au descoperit unele substante importante legate de tema fidelitatii in dragoste, precum hormonii oxitocinei si vasopresina. Prima este produsa de hipotalamus si are ca functie activarea contractiilor uterine in timpul nasterii si in producerea laptelui matern. Este asa-numitul 'hormon al dragostei'. De exemplu, in timpul orgasmului, creste cu 400%. In ce priveste vasopresina, este eliberata de neurohipofiza in timpul actului sexual oferind senzatia de placere.

Potrivit cercetatorului Andre Palmini, de la sectia de neurologie si profesor la Pontificia Universidad Católica (PUC) din Rio Grande do Sul, dragostea este legata strans de pasiune, ca o anticamera a dragostei. In timpul pasiunii se dezactiveaza ariile ratiunii critice. Chiar si defectele persoanei iubite devin obiect al dorintei noastre. Nu degeaba se spune ca dragostea este 'oarba'. Cu timpul insa, ariile asociate pasiunii nu mai raman atat de intense.

Pana acum se obisnuia sa se explice ca relatiile care dureaza mult timp au la baza ratiuni sociale sau etice. Fara a nega acest lucru important, neurostiinta cauta si alte motive pentru aceasta explicatie. Si sunt cautate in chimie. De unde si speranta sa se poata gasi o modalitate, de exemplu prin cresterea nivelului de oxitocina, pentru a favoriza monogamia sau o lunga fidelitate. Stiinta si medicina ar putea gasi astfel modul de a creste sau de a reduce in organism 'hormonii dragostei'.

La Congresul de la Gramado s-a dezbatut ca, pe viitor, o simpla analiza de sange sa fie suficienta pentru a sti daca relatia dintre doua persoane este menita sau nu sa dureze. Este ceea ce anglofonii numesc 'chemistry'. Aceasta legatura chimica este data de cantitatea de oxitocina prezenta in sange ca un indicator al fidelitatii.

Congresul a dezbatut, de asemenea, posibilitatea ca o persoana sa se simta mai atrasa de alta in functie de predominanta neurotransmisorilor sau a hormonilor din organism. De exemplu, tipul barbatului 'macho', cu mai mult testosteron si o mai mare tendinta spre infidelitate, ar trebui sa fie atras de o femeie romantica, care inspira seductie.

Si cazul invers, barbatul la care predomina mai mult dopamina, cu un caracter mai galant, obisnuieste sa fie atras de femeile cu mai multa serotonina, altfel spus mai receptive, este de parere psihiata Carmita Abdo, de la Facultatea de Medicina de la Universitatea din Sao Paulo (USP) si fondatoare a Proiectului Sexualitate (Prosex), care a acordat un interviu ziarului O Globo.

Totusi, oamenii de stiinta nu exclud ca atractia dintre doua persoane sa aiba si o baza genetica; altfel spus, individul se naste deja cu predispozitia de a fi interesat mai mult de un anumit tip de persoana. O predispozitie care poate fi modificata de-a lungul vietii de o serie intreaga de actiuni conjuncturale.