Paleontologii români şi americani au descoperit lângă Sebeş fosilele unei specii noi de dinozaur, asemănător unui dragon, care a trăit în România acum 80 milioane de ani şi care ar putea fi unul dintre cei mai mari prădători din ecosistemul european.

Nu mai mare decât un curcan, dar totuşi un prădător feroce. Balaurul bondoc, aşa cum l-au botezat paleontologii, a ajuns pe masa cercetătorilor în urmă cu un deceniu, când într-o luncă transilvăneană a fost descoperit un schelet ciudat, format dintr-un picior, un şold, vertebre, membre anterioare, coaste şi oase ale cozii. La vremea aceea nimeni nu bănuia că România avea să intre în istoria paleontologiei ca fiind „ţara de baştină" a unei specii necunoscute. Cercetarea fosilelor a fost condusă de Zoltan Csiki, paleontolog la Universitatea din Bucureşti, alături de Matyas Vremir, geolog la Societatea Muzeului Ardelean din Cluj-Napoca, cel care a descoperit iniţial scheletul.

Csiki povesteşte că morfologia scheletului era atât de stranie, încât oamenilor de ştiinţă le-a luat ceva vreme să asambleze oasele animalului. Dinozaurul biped era „îndesat", avea o pereche de gheare la membrele posterioare, cu care prindea prada, şi oasele sudate, probabil pentru mai multă stabilitate, după părerea lui Csiki. Animalul ar fi putut atinge o dimensiune de 1,80-2,10 metri, cu tot cu coadă. Cercetătorii spun că scheletul balaurului a dezvăluit cel puţin 20 de particularităţi la tălpi, membre inferioare şi pelvis, nemaiîntâlnite la alţi prădători. Cea mai importantă diferenţă este însă prezenţa celor două gheare ascuţite pe fiecare picior, ambele dezvoltate din călcâi. Balaurul bondoc ar putea fi unul dintre cei mai mari prădători din ecosistemul european, „în condiţiile în care paleontologii nu au descoperit nici măcar un singur dinte mare de dinozaur în România, după mai mult de un secol de cercetări", explică Csiki.

Bondocul bătăuş

„Balaurul reprezintă o nouă specie de dinozaur prădător care este diferită de tot ceea ce cunoşteam noi", explică Stephen Brusatte, student la Universitatea din California, unul dintre membrii echipei de cercetare. „Anatomia sa arată că cel mai probabil îşi vâna prada de o manieră diferită de vărul său Velociraptor. Balaurul era mai mult un bătăuş, nu un alergător. Putea să doboare animale mult mai mari decât el", spune Brusatte. Oamenii de ştiinţă cred că balaurul reprezintă primul schelet complet al unui dinozaur prădător din Europa acelei perioade. Mai mult, descoperirea ar putea oferi date despre evoluţia dinozaurilor şi a altor animale care trăiau în trecut în ecosistemul continental. „Aşteptăm acest lucru de mult timp şi această aşteptare a produs o surpriză interesantă", explică Mark Norell, preşedintele diviziei de paleontologie a Muzeului American de Istorie Naturală.

Înrudit cu dinozauri „exotici"

Caracteristicile morfologice ale fosilei relevă o faună deosebită a Europei, în ultimii ani ai erei dinozaurilor, într-un moment în care continentul era în mare parte acoperit de ape, uscatul fiind format doar din câteva insule, printre care şi România. Fosilele descoperite anterior erei cretacice indicau că animalele de atunci urmau tiparul numit „efect insular". Balaurul bondoc are, în schimb, atât puncte comune, cât şi diferite, faţă de modelul insular. O caracteristică pe care dinozaurul nu o are este endemia, adică prezenţa unor anumite particularităţi în funcţie de zona geografică. Acest lucru înseamnă că prădătorul găsit în România este înrudit cu dinozaurii din afara Europei, deci a avut legături cu formele de viaţă din Asia şi America de Nord. Într-un raport al Academiei americane de ştiinţe, cercetătorii spun că astfel de specii neobişnuite oferă informaţii despre alţi dinozauri, dar indică şi faptul că prădătorii de pe aceste insule nu erau neapărat mai mici sau mai primitivi. „Momentan, cel mai important lucru este că descoperirea balaurului ne forţează să recunoaştem că suntem încă departe de a înţelege pe deplin complexitatea şi diversitatea vieţii din timpul dinozaurilor", concluzionează Csiki.