De peste un secol, psihanalistii si oamenii de stiinta au incercat sa demonstreze implicatiile incontestabile ale viselor in functionarea psihicului uman, printr-o serie de beneficii, precum consolidarea memoriei afective sau acumularea de informatii si abilitati in rezolvarea unor probleme prin experimentare. Insa, un nou studiu realizat de un grup de medici psihiatri si specialisti in onirologie de la Universitatea Harvard releva faptul ca visele regleaza si functiile organice. Potrivit dr J. Allan Hobson, functia majora a fazei de somn asociata cu vise (REM – miscarea oculara rapida) este mai degraba fizica decat psihologica. In timpul acestei faze, creierul este activat, iar prin intermediul "circuitelor sale calde" anticipeaza imagini, sunete si emotii specifice fazei constiente.

Conform studiului, publicat in ultimul numar al revistei Nature Reviews Neuroscience, aceasta descoperire se aseamana foarte mult cu activitatea de jogging. Mai exact, oamenii de stiinta sustin ca, la fel ca si la jogging, organismul nu cunoaste fiecare pas al alergarii, insa stie cum sa execute aceasta miscare. Similar, se pare ca, desi nu ne reamintim multe dintre vise, mintea noastra stie cum si cand sa revina in stare de constienta.  Dr Hobson si echipa sa de cercetatori au descoperit ca visele reprezinta o stare de constienta paralela, dar care se intrerupe in momentul in care persoana se trezeste din somn si reintra in starea de veghe, adica revenirea la starea functionala cerebrala prin restabilirea contactului constient cu lumea inconjuratoare sau cu gandurile proprii.  
 
Pe de alta parte, dr Mark Mahowald, neurolog la Centrul Medical Municipal Hennepin, din Minneapolis, atrage atentia ca este total gresita abordarea exclusivista privind natura psihologica a viselor, deoarece starea de REM apare la om inca din etapa fetala, din al treilea trimestru de sarcina, si ajuta la formarea conexiunilor neuronale. Totodata, el considera ca doar 20% din totalul viselor unei persoane contin imagini despre oameni si locuri cunoscute. Specialistii de la Harvard spera ca acest studiu sa ajute la intelegerea mai aprofundata a unor boli mintale, precum schizofrenia, care este considerata o stare patologica in care este activata anormal starea de visare (halucinatiile).  

Atunci cand dormim usor, in creierul nostru sunt preponderente undele alfa, cand somnul este adanc, preponderente sunt undele teta, iar cand suntem in stare de veghe, preponderente sunt undele beta. Specialistii sustin ca, de regula, cantitatea de somn de care avem nevoie zilnic variaza de-a lungul vietii. Un nou nascut doarme in reprize de o ora sau doua, in total doarme aproximativ 16 ore pe zi. La varsta de trei sau patru ani, cei mai multi copii dorm neintrerupt cel putin 12 ore pe noapte, iar un adult normal doarme sapte sau opt ore pe noapte. Ritmul somn-veghe coincide cu ciclul noapte-zi; de aceea se mai numeste ritm circadian sau victemeral. In timpul somnului se produce de regula o diminuare a functiilor vegetative (respiratie, circulatie, digestie) si metabolice (scade consumul de oxigen). Potrivit statisticilor, in timpul somnului profund ne schimbam automat pozitia corpului din 6 in 6 minute in anumite perioade, iar in decursul unei nopti in jur de 40 de ori.

Starea de somn nu este omogena. In timpul somnului se produc faze ciclice de activitate neuronala (somn paradoxal) caracterizate prin modificari electroencefalografice (unde rapide), miscari ale globilor oculari si aparitia viselor. Aceste faze alterneaza cu perioade de somn cu unde electrice lente, fara vise (somn obisnuit). Privarea indelungata de somn produce la om si la animale tulburari de comportament si chiar modificari metabolice. Inversarea ritmului noapte-zi sau schimbarea fusului orar solicita organismul in mod suplimentar, acesta necesitand perioade de 2-3 saptamani pentru adaptarea la noul bioritm.