În cazul oamenilor şi maimuţelor, grija maternă este responsabilă pentru volumul mare al creierului, scrie în ultimul său număr revista New Scientist. Dezvoltarea creierului necesită o cantitate mare de energie. În consecinţă, o perioadă îndelungată s-a crezut că creierele mari se formează doar la animalele cu metabolism relativ rapid. Vera Weisbecker, de la Universitatea Cambridge, şi Anjali Goswami, de la University College of London au constat că lucrurile nu stau chiar aşa, după cum rezultă dintr-un studiu recent apărut în revista de profil Proceedings of the National Academy of Science.

Potrivit Agerpres, oamenii de ştiinţă au comparat creierul a 197 de marsupiale şi 457 de mamifere placentare şi au stabilit că despre o legătură dintre ritmul metabolic şi mărimea creierului se poate vorbi doar în cazul celor din urmă. Mai degrabă rolul principal îl joacă aici modul de reproducere. Mamiferele placentare embrionare se află în legătură mai îndelungată cu mama. Dimpotrivă, marsupialele se nasc imatur şi îşi dezvoltă creierul hrănindu-se cu lapte matern fiind deja fiinţe autonome, adică fără acces direct la nutrienţii organismului matern.

Cu toate acestea, cercetătorii nu au descoperit diferenţe mari între mărimea medie a creierului la mamiferele inferioare şi mamiferele placentare. Se diferenţiază doar primatele, care au moştenit creierul disproporţionat de mare datorită grijii materne: mai întâi în timpul maturării fetale, iar, apoi, a hranei administrate în primii ani de viaţă.