Dacă vă întrebaţi cum este posibil ca Răzvan Marc să zboare atât de des deşi îi este o frică teribilă - mai ales la decolare! -, să ştiţi că există totuşi o explicaţie logică. Nu, nu o face pentru bani sau pentru faimă, ci pentru că îi place foarte mult să descopere locuri şi oameni noi. Despre destinaţiile care l-au cucerit pentru totdeauna, dar şi câteva sfaturi pentru cei novici într-ale călătoriilor cu avionul, citiţi în continuare.

Când erai mic voiai să te faci aviator...
Răzvan Marc: Da. Eu am locuit la bunica mea, undeva lângă Cluj, până la 14 ani, şi din grădina de la ea se vedeau avioane tot timpul. Bine, câte avioane erau pe vremea aia, dar era ceva ce nu credeam să văd vreodată de aproape sau că o să ajung să călătoresc cu un avion. Şi îmi doream foarte mult. Oricum, eu am călătorit prima dată cu avionul la 20 de ani. Îţi dai seama câtă frustrare am adunat până atunci.

De ce te atrăgeau atât de tare?
Faptul că erau acolo sus şi eu nu aveam cum să ajung la ele nicicum..., nici măcar dacă mă suiam în pod.

Şi de ce nu ai pus în aplicare planul tău de a deveni aviator?
După ce am început să zbor, mi-am dat seamă că mi-e frică să fiu în avion, frică pe care o am şi acum. Dar, pe de altă parte, sunt în continuare fascinat de ce înseamnă avioane, aeroporturi şi companii aeriene. Sunt genul de „fraier" care stă şi se uită pe Wikipedia la toate aeroporturile din lume, să vadă ce linii aeriene operează acolo şi ce noutăţi mai apar pe la Otopeni. Din postura de fan, aflu anumite informaţii înainte de a le afla toată lumea.

Dar ce este atât de fascinant în a căuta pe net toate aceste informaţii?
Nu ştiu! Răspunde tu, că eu nu am găsit încă un răspuns la întrebarea asta.

Nici eu!
Cred că are de-a face cu călătoriile, cu faptul că în zilele noastre poţi să ajungi într-o zi dintr-un capăt în altul al planetei.

Ai spus că ai zburat prima dată la 20 de ani...
Da, la Londra, în vacanţă.

Când erai mic părinţii tăi te duceau prin diverse locuri, în ţară sau străinătate?
În străinătate nu prea. Taică-meu fiind poliţist nu prea avea voie să călătorească - mă refer în perioada de până în '89. După, nu am prea fost. Am fost parcă o dată până în Germania, unde aveam nişte rude. Dar cu ei nu am călătorit niciodată cu avionul. În ţară, bineînţeles, erau concedii la mare sau la munte, cum mergea toată lumea. Oricum cele mai frumoase călătorii au fost cele în care am plecat cu un avion.

În ţară ce-ţi place mai mult?
Nu pot să-ţi spun pentru că nu am văzut prea mult din ţară. Am fost la un moment dat, prin '91 - '92, cu părinţii într-un tur, din nordul Moldovei până la Marea Neagră. Dar atunci nu pot spune că am fost impresionat. Probabil nu conştientizam la acea vreme ce frumuseţi avem. Ulterior însă, cred că am cunoscut mai bine multe ţări din lume decât propria mea ţară, ceea ce e o ruşine. Da' aş minţi să spun că eu cunosc România ca pe propriul buzunar. De asta spun că nu-mi place. Nu-mi place pentru că nu am văzut-o!

Crezi că este o problemă pentru cineva care face o emisiune de turism, fie el şi extern, să nu-şi cunoască patria?
Nu, nu cred că este o problemă. Cred că ar fi fost o problemă în cazul în care aş fi vorbit despre România sau aş fi încercat să o promovez într-un fel din ce mi-au spus alţii.
Există un proiect, care ar trebui demarat în toamna asta, să facem două-trei documentare despre anumite zone din România, dar totul este în fază de proiect şi până atunci o să am timp să mă documentez.

Ai făcut limbi străine. De ce nu ai urmat o facultate care să aibă legătură cu turismul sau cu avioanele?
Eu am fost un elev destul de slab, nu am excelat la nimic, în afară de limba engleză, pe care o vorbesc de la trei ani. Aşa că m-am dus unde mi-a fost mai uşor şi de unde puteam să chiulesc cât mai mult fără să-mi afecteze rezultatele la examene. Oricum, cred că m-am descurcat foarte bine chiar dacă nu am fost nici premiant, nici olimpic.

La un moment dat ai ajuns să faci presă...
Da, la revista Popcorn, unde am ajuns în timpul facultăţii. Şi am călătorit foarte mult, mergeam la tot felul de concerte şi festivaluri şi atunci am prins gustul de a călători pe banii altora. (râde!). Cred că-s foarte sincer acum! Şi mi-am dat seama că-mi place şi se poate face chestia asta. În plus, când eram eu în perioada de căutări într-ale profesiei era nebunia cu emisiunile „Lonely planet", difuzate de Discovery, şi îţi dai seama că mă uitam tot timpul... un fel de Andreea Marin pentru mine (râde!). Ea a vrut să fie idolul tuturor şi prezentatorii emisiunilor de pe Discovery erau idolii mei.
De acolo mi-a venit ideea asta cu emisiunile despre călătorii. „Bazar" nu este o emisiune care încearcă să copieze ce au făcut oamenii de la „Lonely planet", pentru că, până la urmă, emisiunile de turism sunt cu cineva care merge şi vizitează diverse locuri. Adică nu au inventat nici ei roata, nici eu. Emisiunile acelea au fost însă punctul de pornire. Cred că am fost primul din România care a avut curaj să o facă. De-a lungul timpului m-am întâlnit cu oameni care-mi spuneau că şi ei au dorit să facă emisiuni similare. Însă eu am avut norocul să întâlnesc persoanele potrivite, respectiv pe producătoarea mea Ana Maria Caia şi pe Lucian Mîndruţă, care este şeful casei de producţie. Lor le-am spus doar atât: „Vreau şi eu să fac o emisiune ca alea de pe Discovery". Iar ei au zis: „Ok! Hai s-o facem!". Într-o săptămână am plecat şi am filmat pilotul. Chiar a fost simplu şi repede... Nu m-am chinuit, nu pot să zic că am bătut la multe uşi.