Ai spus că ţie îţi era frică de călătoria cu avionul de la primul zbor. Cum ai reuşit să ţi-o învingi?
Mă gândesc ce fain o să fie când o să ajung la destinaţie. Nu cred că trec peste frică, dar se atenuează într-un fel. Nu am reuşit să dorm niciodată în avion şi am avut şi zboruri foarte, foarte lungi. Şi dacă sunt turbulenţe - ştiu că nu se poate întâmpla, în principiu, ceva - dar tot îmi bate inima.
Cel mai frică îmi este la decolare, pentru că tot timpul mă gândesc că nu o să reuşească avionul să se ridice şi o să pice. Minutelea alea, cinci-opt minute câte sunt, până la stingerea semnalului luminos „legaţi centurile", sunt cele mai groaznice pentru mine în avion.

Îţi transpiră palmele?
Bineînţeles! (râde!)

Eşti superstiţios?
Nu, în principiu, dar am totuşi nişte superstiţii stupide legate de zborul cu avionul. Ştiu că dacă o să mă duc la toaletă o să înceapă turbulenţele. Şi de obicei nu dau greş! Sau sunt anumite piese muzicale pe care nu-mi place să le ascult în avion. De exemplu nu ascult Coldplay! Am avut de două ori turbulenţe pe Coldplay... Sună stupid, dar aşa simt eu!

Se spune că atunci când zbori mai mult începe să-ţi fie din ce în ce mai frică...
M-am întâlnit cu un pilot român într-un hotel din Rejkiavik care zbura pentru o linie aeriană islandeză. Mi-a povestit multe, dar mi-a spus şi că cu cât zbori mai mult cu atât îţi va fi mai frică. Deci o fi ceva adevărat...

Ai avut parte de zboruri care te-au speriat foarte tare?
Am trecut prin turbulenţe extreme dar nu s-a întâmplat nimic, însă a fost suficient să-mi alimenteze frica asta pe care o am. Am trecut peste munţii Anzi în America de Sud şi atunci au fost nişte turbulenţe foarte mari, dar ni s-a spus că este normal, deşi eu nu mai experimentasem aşa ceva. Apoi a mai fost o furtună între Stockholm şi Londra, în care pilotul nu reuşea să găsească nici o altitudine unde să scape de turbulenţe. Pilotul le-a rugat pe stewardese să stea pe scaune şi şi-a cerut scuze de foarte multe ori de la pasageri. Nu a fost nimic periculos, însă senzaţia a fost neplăcută.

Ce le recomanzi celor cărora le este frică să zboare cu avionul?
Să zboare oricum, pentru că, statistic vorbind, este cel mai sigur mijloc de transport.

Ai spus că Noua Zeelandă este printre ultimele locuri vizitate şi cel care te-a fascinat cel mai mult. Ce are aşa de special această ţară?
În primul rând o natură foarte faină, unde nu te pândesc niciun fel de pericole. Am fost în Noua Zeelandă după ce am vizitat Australia unde ni se spunea tot timpul să avem grijă la şerpi, la scorpioni sau la păianjeni. Acolo am fost tot timpul stresaţi să nu călcăm pe vreo creatură care ne-ar putea omorî. Când am ajuns în Noua Zeelandă... nu am avut nicio treabă, puteam să umblăm pe unde doream. Acolo nu sunt şerpi, nu sunt scorpioni... nici animale nu prea mai sunt. În al doilea rând mi-au plăcut mult oamenii - sunt foarte primitori cu turiştii! Deşi am aflat de la alţii că în momentul în care le spui că vrei să te stabileşti acolo se schimbă total atitudinea lor şi nu mai sunt chiar atât de primitori.

Lansezi o carte săptămâna asta.
Măi, nu ştiu dacă să-i spun carte sau ghid de călătorie... sau album. E un hibrid între acestea, pentru că până la urmă conţine părerile mele. Am şi o parte de ghid unde recomand hoteluri sau atracţii. Chiar dacă sună a clişeu, a fost o provocare foarte mare pentru mine şi de aceea am acceptat să o fac. Mi-a dat şansa să vorbesc despre alte regiuni din Austria decât cele cunoscute. În general românii se pricep la trei lucruri: la politică, la fotbal şi la Austria. Toţi pe care-I ştiu eu se duc fie la Piaţa de Crăciun din Viena sau la ski în Tirol. În rest, pentru ei, Austria este o autostradă lungă care duce până la zona de ski unde au ei sejur. Aşa că am vrut să ies de pe autostrada asta şi să văd ce este în stânga şi în dreapta. Şi am găsit nişte lucruri foarte tari despre care povestesc în „Austria, o altfel de vacanţă".
Există o zonă numită Mostviertel , unde într-un sat pierdut în munţi există un teatru de cămile. Mai există un om care s-a apucat să dreseze nişte cămile şi să pună în scenă „Răpirea din serai". Omul ăsta are o adevărată grădină zoologică în curtea casei, are inclusiv canguri şi un pui de tigru alb. Sau există o staţiune, Millstatter See, care este dedicată îndrăgostiţilor. Oamenii de acolo au inventat conceptul că este o staţiune pentru cupluri. Au început să facă bănci pentru doi sau pachete de picnic pentru doi. Totul e făcut pentru doi!
Mai există Burgerland, care-i zona cea mai apropiată de România. Pe lângă outletul Pandorf, unde toată lumea merge să cumpere haine ieftine, există lacul Neusiedler, cel mai mare lac de stepă din Europa. Aici se găseşte cea mai mare şcoală de knight surfing. Lacul acesta este foarte interesant pentru că se evaporă puţin an de an, iar specialiştii spun că în următorii 50 de ani va dispărea complet.
Am mai descoperit o zonă care se numeşte Voralberg, la graniţa cu Elveţia şi cu Germania. Aici s-a inventat un concept care se numeşte „cool rural". În satele de acolo, majoritatea caselor vechi au fost reconstruite: li s-a dărâmat un perete şi li s-a pus unul de termopan, în rest casa a rămas cum era. Se combină vechiul cu noul şi arată ca şi un muzeu de artă modernă.