Ecologia este un subiect având extrem de multe faţete. Evident are o legătură foarte strânsă cu domeniul home&deco, inclusiv cu aspecte utile şi practice privind construcţia, finisajele, amenajările şi decorările locuinţelor, dar şi legate de economisire şi stilul de viaţă. De aici şi alegerea sa ca temă a acestei săptămâni, mai ales că un GHID cu multe informaţii despre cum puteţi avea o casă eco se regăsesc în Suplimentul Eco din revistele Casa mea, Domus, Planul Casei Mele şi Căminul din luna aprilie.
Putem distinge mai multe planuri: dezvoltarea durabilă şi materialele pe care le utilizăm în construcţii şi amenajări iar, pe de altă parte, problemele legate de consumul şi eficienţa energetică şi o atitudine mai prietenoasă cu mediul. Trecându-se de la conceptul de casă pasivă la cel de casă activă, în momentul de faţă o casă este considerată ecologică, dacă consumă cu 25% mai puţine resurse decât una obişnuită. Din lista extrem de largă a abordărilor posibile, am ales unele de mare actualitate, şi anume, izolaţiile materiale şi acoperişurile ceramice şi verzi.
Termoizolaţii minerale, sintetice sau naturale
Argumentul-cheie pentru izolarea caselor – indiferent cu ce materiale obţinem acest lucru – este de a reduce consumul de energie pentru încălzire / răcire, reducând astfel şi cheltuielile de întreţinere a locuinţei. O dată cu un consum mai mic de energie, contribuim şi la reducerea cantităţii de combustibili fosili emise în atmosferă. Trebuie ştiut ca la nivel global, construirea şi încălzirea caselor noastre este responsabilă pentru circa 50% din emisiile de carbon, şi această valoare încă nu include energia necesară producerii materialelor de construcţii. Din acest motiv devine din ce în ce mai importantă utilizarea unor materiale de construcţii şi materiale pentru izolaţii care au fost fabricate cu un consum redus de energie.
Poate vi se pare cunoscut conceptul de casă pasivă sau casă eficientă energetic. E vorba de nişte case, care sunt foarte bine izolate termic, cu ferestre termopan ultraperformante şi care consumă foarte puţină energie pentru încălzire, sunt echipate cu instalaţii automatizate pentru aerisire şi climatizare. Pentru izolarea acestora, de obicei se foloseşte materialul cel mai răspândit: polistirenul.
Dar de case din baloţi de paie aţi auzit? Da. Baloţi de paie, cu tencuiala de pământ, şi o eficienţă termică excelentă. Sunt construcţii din ce în ce mai răspândite, în special în Statele Unite şi Germania, dar avem câteva exemple deja finalizate şi în ţară.
Având în vedere creşterea preţului la încălzire, izolaţia termică a locuinţelor a devenit obligatorie. În ultimii 10-15 ani, piaţa de profil s-a extins rapid, iar oferta de materiale s-a lărgit considerabil. Comercianţii oferă o serie de soluţii şi alternative, de la polistiren, vată minerală şi vată bazaltică până la termoizolaţia din lână de oaie, izolaţii din fibre de lemn sau cânepă. Care ar fi soluţia mai eficientă sau mai rentabilă? În cele ce urmează, vom prezenta cele mai cunoscute materiale izolatoare, luând în considerare şi date comparative despre unele termoizolaţii, care în ţări precum Germania, Anglia şi Franţa sunt deja răspândite şi utilizate de 20-30 de ani. Este de remarcat că, la noi, aceste termoizolaţii au apărut pe piaţa materialelor de construcţii de 2-3 ani şi se adresează unui segment de piaţă mai restrâns, dar în creştere.
Comparaţiile se vor face pe baza unor criterii măsurabile, având în vedere datele oferite de organizaţii internaţionale independente. Pentru informaţii suplimentare se pot consulta sursele:
http://www.waermedaemmstoffe.com/ şi www.naturalpaint.ro.
1În funcţie de originea lor: termoizolaţiile sunt produse sintetice – polistirenul şi spuma poliuretanică, materiale minerale – vata minerală şi vata bazaltică -, şi cea mai nouă categorie: termoizolaţii naturale – izolaţiile fabricate din lână de oaie, din fibre de lemn şi din fibre de cânepă.
2Dacă avem în vedere materiile prime utilizate la producerea acestor termoizolaţii, putem afirma: Polistirenul şi celelalte termoizolaţii sunt produse petroliere, la baza izolaţiilor sintetice stau ingrediente precum nisipul de siliciu, şi răşini sintetice, iar termoizolaţiile naturale sunt fabricate din resurse naturale, regenerabile: lâna de oaie, plante precum cânepa şi lemnul.
3Conductivitatea termică, una dintre cele mai importante valori, prin care se caracterizează capacitatea unui material de a transmite căldura atunci când este supus unei diferenţe de temperatură. Conductivitatea se exprimă în W/m·K, şi cu cât această valoare este mai scăzută, cu atât un material izolator este mai eficient.
La alegerea materialului potrivit pentru izolarea caselor noastre, trebuie să avem în vedere această valoare, dar important: nu este singura de luat în calcul. În funcţie de tipul construcţiei, poate că un produs cu o conductivitate teoretic mai mare, dar cu un grad de flexibilitate mai ridicată poate oferi o eficienţă mai mare. În cazul construcţiilor pe structură de lemn sau şarpante, permeabilitatea la vapori este tot atât de importantă precum valoarea λ, de conductivitate termică.
Valorile date de producători pentru spumă poliuretanică sunt cuprinse între 0,020 şi 0,030 W/(m·K), iar pentru polistiren între 0,035 şi 0,045 W/(m·K). Termoizolaţiile minerale se caracterizează printr-o conductivitate termică de 0,035-0,045 W/(m·K), iar produsele fabricate din fibre naturale au această valoare cuprinsă între 0,036 şi 0,045 W/(m·K).
4Capacitatea de stocare a căldurii, este o altă valoară foarte importantă, în special la izolarea acoperişului sau în cazul construcţiilor unde protecţia împotriva arşiţei este importantă. Este o constantă care exprimă câţi Jouli sunt necesari pentru încălzirea unui kilogram de material cu un grad Kelvin. Cu cât această valoare este mai mare, cu atât mai adecvat este materialul pentru izolarea împotriva căldurii pe timp de vară.
Materialele sintetice (polistirenul şi spuma poliuretanică) stochează 1.000-1.200 de J / (kg·K), vata minerală şi cea bazaltică au valoarea de stocare a căldurii cuprinsă între 840 şi 1.000 J / (kg·K), iar materialele izolatoare naturale, în funcţie de tipul acestora, înmagazinează 960-2.000 J / (kg·K), cele mai performante fiind cele din fibre de cânepă (1.600-1.700 J/(kg·K)) şi cele din fibre de lemn (2.000-2.100 J/(kg·K)).
5Rezistenţa materialului la difuzia vaporilor de apă, sau coeficientul de permeabilitate, este o valoare importantă de luat în calcul. Un perete / acoperiş construit inteligent, cu materiale de construcţii adecvate şi termosisteme deschise la difuzia vaporilor are o serie de avantaje. În urma reabilitărilor termice cu materiale nepotrivite apar de multe ori probleme cu acumularea umidităţii, ceea ce conduce la apariţia mucegaiului şi putrezirea structurii de lemn. Materialele izolatoare cu permeabilitate optimă creează o ambianţă plăcută de locuit, în plus păstrează structura casei (fie ea pe structură de lemn sau cărămidă) în stare uscată, în mod permanent. Cu cât rezistenţa este mai mică, cu atât izolaţia este mai deschisă la difuzia vaporilor de apă. Important! Permeabilitatea nu influenţează capacitatea de izolare termică a materialului!
Produsele sintetice nu sunt neapărat deschise la difuzia vaporilor de apă, pentru aceste materiale, producătorii declară coeficienţi între 30 şi 200, materialele sintetice şi cele naturale se caracterizează printr-o permeabilitate de 1-2. Termoizolaţiile naturale au trăsătura de a acumula o cantitate de umiditate echivalentă cu cca. 30% din greutatea lor, fără a pierde din capacitatea de izolare termică.
6Şi ultimul criteriu de luat în calcul (dar în nici un caz cel mai puţin important) reprezintă necesarul de energie primară, utilizată pentru producerea unui metru cub de material izolator. Aceasta arată cât de multă energie este necesară pentru fabricarea materialului respectiv. Consumul de energie necesară instalării sau eliminării materialului nu este inclus. Pentru producerea unui metru cub de polistiren sau spumă poliuretanică, se consumă între 450 şi 1.500 kWh. Fabricarea izolaţiilor minerale necesită între 250 şi 450 kWh /mc. Iar pentru fabricarea unui metru cub de termoizolaţie din fibre naturale (lână de oaie şi fibre de cânepă) se consumă doar 40 şi 80 kWh. La termoizolaţiile naturale, un consum mai mare este necesar pentru producerea termoizolaţiilor din lemn, şi care în funcţie de procesul de fabricaţie poate să ajungă la 600-1.000 kWh.
Având în vedere datele enumerate mai sus, putem afirma ca la alegerea unui produs pentru izolarea locuinţelor noastre, nu este de ajuns a lua în calcul un singur coeficient. De regulă, constructorii aleg termosistemul cu conductivitatea termică cea mai scăzută, alegere care de multe ori s-a dovedit a fi greşită. Trebuie găsite materialele potrivite din toate punctele de vedere. Pentru o alegere optimă, se recomandă apelarea la specialişti.
O altă problemă majoră a zilelor noastre este că mulţi oameni suferă de indispoziţii, de stări de disconfort şi alergii – declanşate de materialele din structura pereţilor caselor de locuit, iar astfel materialele de construcţie ecologice şi fără niciun risc asupra sănătăţii devin foarte importante din punctul de vedere al unei dezvoltări sustenabile.
Aşa cum datele de mai sus au dovedit, din punct de vedere al eficienţei, termoizolaţiile naturale nu sunt mai puţin performante decât izolaţiile din fibre sintetice. Sunt, deocamdată, mai puţin cunoscute la noi, în ţară. Din punct de vedere al performanţei şi al durabilităţii, sunt chiar superioare materialelor sintetice. În plus, sunt produse fabricate din surse regenerabile, susteneabile.
Materialele izolatoare naturale se caracterizează printr-un şir de trăsături, care dacă sunt utilizate corect, pot îmbunătăţi substanţial performanţele energetice ale unei clădiri. Şi nu trebuie uitat: o izolaţie corectă şi eficientă, sau chiar ecologică, contribuie semnificativ la valoarea clădirii respective pe termen lung.
Acoperişul ceramic TONDACH, pentru o casă perfect ecologică
Totul porneşte de la tehnologia de fabricaţie a ţiglelor ceramice TONDACH, care foloseşte numai elemente 100% naturale: pământ, apă, aer, foc. Argila purã, de calitate superioară, atât prin caracteristicile materialului din zonă, cât şi prin controlul continuu al producţiei şi calitãţii, este amestecatã cu apã, uscatã şi arsã în cuptoare cu gaz metan, fiind deci un material biologic şi economic. Culorile sunt şi ele naturale, fãrã adaos de substanţe chimice, depozitarea este facilã iar reciclarea fãrã probleme. Toate aceste calităţi, precum şi certificarea ISO au făcut ca ţiglele ceramice TONDACH să fie distinse cu titlul ecologic “natureplus”. Acesta este o nouă marcă europeană de certificare a calităţii, care distinge cu premiile sale produsele ecologice, de calitate superioară, din domeniul locuinţelor şi al materialelor de construcţii. Este de remarcat că TONDACH a fost prima societate austriacă premiată de către Renate Künst – ministrul Mediului, cu această distincţie.
Sănătate şi confort în casă
Materialele naturale, cum este ţigla ceramică, trăiesc, aducând sănătate şi o calitate superioară în căminul dumneavoastră. Argila asigură clima optimă la interior: o aerisire bună provoacă uscarea aerului iar ţigla ceramică este recunoscută prin gradul înalt de izolare termică şi fonică pe care îl realizează. Acoperişul înclinat reprezintă un important tampon termic dar şi o protecţie împotriva vântului şi a furtunii, oferind familiilor proprietarilor sentimentul liniştitor şi confortabil.
Proiecte economice
Ţiglele ceramice TONDACH nu sunt numai durabile, ci şi economice. TONDACH România propune ţiglele ceramice de format mare XXL – Twist, Tango Plus, Bolero şi Rumba -, astfel putân-du-se acoperi un metru pătrat de acoperiş cu un număr foarte mic de ţigle (doar 8,8), ceea ce conduce la economii importante nu numai la materiale ci şi la manoperă, transport etc. Durabilitatea ţiglelor ceramice este foarte mare (80 – 100 de ani) precum şi garanţia de 33 de ani oferită de Tondach. Nu mai puţin importantă este stabilitatea valorii ţiglelor ceramice (ele se pot revinde), precum şi faptul că nu necesită tratamente ulterioare (învelişuri).
Acoperişurile verzi: sprijin pentru o casă eco şi facturi mai mici
Acoperişurile verzi câştigă tot mai mult teren în arhitectura modernă şi nu sunt doar o tendinţă estetică, ci prezintă în acelaşi timp avantaje economice şi ecologice de necontestat. Fie că sunt plane sau înclinate, cu plante mici sau de mari dimensiuni, acoperişurile verzi sunt o metodă de a folosi eficient resursele de apă, de a reduce poluarea din oraşe, dar şi costurile de încălzire şi răcire a locuinţelor..
Dacă primele acoperişuri verzi sunt amintite în istorie încă dinaintea erei noastre, secolul XX a readus în arhitectură grădinile situate pe terasele locuinţelor. Astăzi tot mai multe state din lume implementează şi promovează acoperişurile verzi.
“În Germania, în acest moment, 10% din totalul acoperişurilor sunt verzi, iar în Elveţia normele legislative impun ca orice acoperiş nou construit, mai mare de 500 de mp, să fie realizat utilizând un astfel de sistem. Sperăm ca şi România să ajungă în cel mai scurt timp posibil în rândul ţărilor ce adoptă acoperişurile verzi, alăturându-se astfel tendinţei mondiale privind folosirea eficientă a resurselor de apă”, afirmă Aurelian Pascale, Business Unit Manager Contractors Sika România.
Ce este un acoperiş verde?
Un acoperiş verde este alcătuit, spre deosebire de cele clasice, din partea propriu-zisă hidroizolatoare şi partea vegetală care poate avea diferite adaptări în funcţie de design-ul dorit. Pentru crearea unui astfel de acoperiş trebuie ţinut cont de mai mulţi factori, însă, structura cel mai des întâlnită este formată dintr-un strat de suport, o barieră de vapori, un strat de termoizolare şi hidroizolare, urmat de unul de protecţie şi unul de drenaj. Peste toate acestea se poate planta vegetaţia aleasă, în funcţie de suprafaţa acoperişului sau de înclinaţie.
Potrivit specialiştilor Sika, acoperişurile verzi se împart în două mari categorii: intensive şi extensive. Cele extensive sunt destinate plantelor de mici dimensiuni şi implicit cu o grosime mică de strat vegetal, în timp ce acoperişurile intensive pot fi montate pentru cultivarea plantelor cu dimensiuni mari, precum arbuşti, copaci de talie mică, spaţii de relaxare, grădini verzi.
Avantajele acoperişurilor verzi
Acoperişurile verzi nu sunt doar un trend, alegerea unui astfel de sistem venind cu o serie de avantaje în detrimentul acoperişurilor convenţionale.
Unul dintre cele mai importante atuuri de care ţin cont proprietarii de locuinţe este, fără îndoială, eficienţa energetică. Acoperişurile verzi asigură o bună izolare termică pe parcursul întregului an, reducând costurile cu încălzire sau răcire a locuinţelor cu până la 26%, potrivit studiilor realizate de Sika România.
Un alt avantaj al acoperişurilor verzi este dat de capacitatea plantelor de a absorbi poluarea din aer şi de a diminua cantitatea de dioxid de carbon din atmosferă, efectul de seră fiind, de asemenea, redus. În plus, poluarea fonică este şi ea micşorată considerabil. Nu trebuie neglijat, de asemenea, nici aspectul legat de protejarea resurselor de apă. Dacă în cazul unui acoperiş convenţional 75% din apa provenită de la ploi este evacuată prin sistemele de canalizare, prin montarea unui acoperiş verde apa este reţinută de plante, oprind astfel irosirea acesteia, dar şi inundaţiile din oraşe.
„Avantajele estetice sunt şi ele foarte importante când vine vorba de acoperişurile verzi. Esteticul contribuie la confortul zilnic al fiecăruia dintre noi în condiţiile în care spaţiile verzi sunt total absente în anumite zone urbane. În plus, acoperişurile verzi pot deveni adevărate spaţii de recreere şi relaxare în mijlocul oraşelor”, este de părere reprezentantul Sika România.
Pe piaţa locală Sika susţine folosirea eficientă a resurselor de apă şi furnizează soluţii necesare construirii de acoperişuri verzi, având în portofoliu bariere de vapori, membrane, materiale pentru straturile de protecţie, separare, drenaj şi filtrare.
„Acoperişurile verzi nu presupun costuri foarte mari. În medie, un metru pătrat de acoperiş verde ajunge la 18-25 de euro, putând varia în funcţie de plantele ce vor fi alese sau de costul de montaj”, mai spune Aurelian Pascale.
Acesta a adăugat, de asemenea, că o altă modalitate prin care Sika se implică în protejarea resurselor de apă este crearea de aditivi care reduc consumul de apă pentru prepararea betonului cu circa 40%, conferind acestuia o durată de viaţă mai lungă şi o creştere a rezistenţei.
Firma Naturalpaint SRL oferă o multitudine de materiale de construcţii şi finisaje ecologice, inclusiv termoizolaţii din fibre naturale (vezi www.naturalpaint.ro). În foto: montarea izolaţiei din fibre de cânepă.
Structura din materiale naturale de construcţie – cărămidă, lemn, piatră -, acoperişul înclinat din ţigle ceramice, deschideri vitrate mari dotate cu storuri sau rulouri, ferestre de mansardă, panouri solare, grădină cu multă vegetaţie: iată câteva idei la îndemână pentru oricine îşi doreşte să aibă casă ecologică şi sănătoasă.
