Calitatea deosebită a conductelor permite montarea lor în stratul de şapă fără să ne mai temem că ele se pot sparge. La eliminarea definitivă a temerilor de acest fel contribuie şi modul în care conductele sunt izolate şi montate. Izolaţiile limitează pierderile de căldură în sistem în aşa fel încât generează economii importante. În acelaşi timp însă, ele oferă şi protecţie la sarcinile mecanice exercitate asupra conductelor, mai ales în etapa turnării şapei. Alegerea ­tipului de izolaţie trebuie să se facă în funcţie de materialul din care este fabricată conducta.

De exemplu, pentru conductele din cupru rigid se foloseşte izolaţie fabricată dintr-un tip de poliuretan cu densitate medie (foto dreapta), în timp ce pentru conductele din cupru moale, izolaţia trebuie să aivă densitate mare şi o armătură exterioară din polies­ter. Montajul conductelor pe pardoseală trebuie să respecte anumite reguli pentru eliminarea riscurilor de fisură. Este de preferat ca suprafaţa pardoselii să fie plană. Dacă însă aceasta prezintă denivelări, atunci este recomandat un material maleabil, cum este cuprul moale, care să poată lua forma suprafeţei în aşa fel încât să nu rămână spaţii între conducte şi suprafaţa de bază. Este recomandat ca ţevile să fie fixate de pardoseală cu bride speciale. Altfel, în timpul turnării şapei există riscul ca lipiturile să aibă de suferit din cauza şocurilor mecanice şi a greutăţii materialului. O ultimă măsură de siguranţă este montarea pe suprafaţa de bază a unui strat de polistiren extrudat, cu  densitate mare şi rezistenţă ridicată (foto stânga).