Am coborat val-vartej din autocar, romani si nemti, nerabdatori sa ne desfasuram activitatea de documentare. Obiectul de studiu: pajistile presarate cu livezi din regiunea Rin – Main – Kinzig. Pe masura ce avansam spre Centrul de Livezi vocile se estompau, pasii deveneau mai sovaielnici. Atmosfera era apasatoare… O ceata deasa, rece si persistenta abia lasa cateva raze de soare sa ajunga pe sol. Peste tot apareau pomi fructiferi ca niste pareri: unii fara frunze, dar cu ramasite de fructe, altii inca pictati in culorile impresioniste ale toamnei.
Am ajuns repede la sediul "Main Äppel Haus" – centrul de livezi Lohrberg. Aici ne-a primit o persoana extrem de interesanta, licentiata in biologie si coordonatoarea centrului, Barbara Fiselius. Am patruns intr-o incapere incalzita cu foc de lemne. si a inceput sa depene povestea livezilor presarate pe pajistile milenare ale germanilor…

Livezile acestea au fost amenajate de catre oamenii locului inca din perioada  nibelungilor, din negura Evului Mediu. Ele indeplinesc partial si acum rolul pe care l-au avut de la inceput: furnizeaza fructe pentru hrana populatiei. Cu timpul, exploatarea lor a devenit intensiva. Pajistile au devenit sursa de furaje pentru animalele din ce in ce mai numeroase, iar productia de fructe a inceput sa fie stimulata pe cai artificiale (chimizare).
Dezvoltarea urbana a afectat foarte serios suprafata de pajisti naturale cu livezi. De asemenea, faramitarea proprietatilor intre descendenti a condus la o lipsa de interes in exploatarea lor. Productia de fructe a scazut an de an, iar acum unele zone sunt practic in paragina. Au aparut propuneri ca livezile sa fie transformate in pajisti pentru animale domestice sau pur si simplu sa se transforme in terenuri de constructii civile!

In fata acestei perspective catastrofale au aparut solutiile novatoare ale iubitorilor de natura.  Uniti in organizatii de mediu si organizati cu sprijinul unor sponsori generosi, dar si al voluntarilor, oamenii s-au gandit la salvarea livezilor. Au oferit solutii pentru dezvoltarea durabila a zonelor care inca mai au pajisti cu livezi ancestrale, ale caror fructe nemodificate genetic si nechimizate sunt o speranta pentru omul modern. Comunitatile locale si oamenii care sunt proprietari ai livezilor au fost cuprinsi intr-un program de informare si apoi de formare pentru dezvoltarea sustenabila a zonelor cu pajisti si livezi. Logica procedurilor este usor de inteles si activitatile sunt necostisitoare. Se preconizeaza curatarea pajistilor cu livezi si amenajarea lor incat sa devina loc de odihna activa si petrecere a timpului liber pentru oameni (aspectul socio-cultural).

Deja se organizeaza asemenea actiuni, in special cu elevii. Apoi, se urmareste improspatarea livezilor cu pomi fructiferi de foarte buna calitate pentru sporirea productiei de fructe, dar si culegerea si valorificarea lor superioara (aspectul economic). Am vazut magazinul centrului in care erau expuse spre vanzare produse absolut naturale de o savoare exceptionala. Pentru trainicia proiectului se  are in vedere mentinerea livezilor la parametrii optimi numai pe cale naturala, fara metode artificiale daunatoare. Se stimuleaza cresterea albinelor pentru polenizare. Pasarile sunt ocrotite si "invitate" sa locuiasca in livezi – am vazut numeroase colivii facute de oameni si amplasate in copaci. Dar cel mai interesant proiect mi s-a parut cel  referitor la protejarea liliacului pitic – un important element de control al insectelor si larvelor care dauneaza pomilor fructiferi. In acest fel, se asteapta un reviriment al unui spatiu natural important pentru sanatatea oamenilor (aspectul ecologic).

Am ramas puternic impresionati de determinarea cu care o mana de oameni au elaborat si dezvoltat un proiect atat de important pentru o societate tot mai tehnologizata. Tacuti, ingandurati poate, dar sigur mai intelepti, am parasit centrul doamnei Fiselius cu livezile ei de pe vremea nibelungilor. Curand, am zarit din autobuz "pajistile" de beton ale orasului Frankfurt presarate cu "livezile" lui de blocuri ridicate catre cer, ca un triumf al omului asupra naturii. Unii dintre colegi deja vorbeau cum sa ajunga sa cumpere din "fructele" oferite acolo: produse din magazinele fast-food. Da, intelegerea naturii umane este dificila, dar trebuie urmata cu orice pret. Sa ne asiguram pajistile mileniului III in armonie cu toata natura.