Promisiunea nu a fost uşoară, mai ales că bărbatul este tatăl unei fetiţe foarte mici şi a trebuit să îi spele manual scutecele.

Familia Beavan, în anul său de penitenţă, a făcut lucrurile prin etape: a suprimat deşeurile, apoi mijloacele de transport poluante, a mâncat doar alimente locale şi a ajuns la lumina lumânărilor.

Colin a instalat un panou solar pentru a-şi alimenta calculatorul, dar nu a putut renunţa la cafea. Aşa că a găsit o soluţie şi pentru asta: de câte ori mergea la Starbucks, îşi lua propria cană de acasă.

Colin nu s-a mai dus în vizite la părinţi doar pentru ziua Recunoştinţei sau doar pentru Crăciun, ci a petrecut perioade mai lungi cu ei şi a renunţat la televizor în favoarea cărţilor şi a relaxării alături de familie.

"Ce este bun pentru planetă, este bun şi pentru voi", spune scriitorul.

Experienţa sa a dat naştere unui documentar, "No impact man", şi unui blog, unde scrie ce a învăţat în această perioadă eco.

Mulţi cred că experienţa lui Colin Beaven este ca şi cum ar fi descoperit acum Luna: în Europa, nu trebuie să fii ecologist ca să mergi cu bicicleta, să cumperi cu sacoşe reutilizabile şi să nu foloseşti aerul condiţionat.

Scopul său nu a fost să salveze planeta, ci să îi invite pe oameni să reflecteze la stilul lor de viaţă, spune Colin.

Viaţa lui s-a întors însă la normal, după anul extrem. Acum foloseşte liftul, însă a renunţat la carne.